Dana Nălbaru şochează din nou! Şi-a scos un sân în avion şi şi-a făcut selfie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Blonda a postat pe blogul ei o fotografie din avion, astfel stârnind controverse în rândul prietenilor virtuali.

„Inainte de a-l naste pe Kadri eram stresata ca nu voi putea alapta. Experienta cu Sofia fusese traumatizanta pentru mine, la momentul respectiv nu am reusit sa gasesc in mine putere si dupa doar doua saptamani am renuntat. Facusem febra mare, abia ma puteam tine pe picioare pentru ca eram foarte slabita si ne chinuiam toti. Eu, pentru ca mi se parea ca nu se mai termina si aveam dureri foarte mari (cine a trecut prin asta stie despre ce vorbesc), Dragos pentru ca se simtea neputincios iar Sofia mea mica pentru ca simtea prin ce trec si reactiona ca atare… Pe langa dureri aveam si sentimentul de vinovatie ca nu fac ce trebuie, ca eu nu pot ca celelalte femei si eram pe punctul de a intra intr-o mare depresie. Citisem tot felul de lucruri despre cat de urata poate fi depresia postnatala si ma temeam ca mi se va intampla si mie. Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu linistita si ca e mai important sa fac in asa fel incat sa functionez, am acceptat faptul ca sanii mei sunt ca piatra, vineti si ca nu iese nimic din ei iar cand am facut febra mare am oprit lactatia si am trecut pe lapte praf.

Dupa aceea, lucrurile s-au linistit. M-am luptat in tacere cu sentimentul de vinovatie ca poate trebuia sa mai insist, sa mai trag de mine dar Sofia a crescut si, Slava Domnului, nu a avut probleme de sanatate. A trecut timpul si s-a sters amintirea asta, dar a revenit puternic atunci cand m-am apropiat de momentul nasterii lui Kadri. Nu stiu de ce, dar nu m-am mai temut de aceasta data. Imi tot repetam in minte ca voi reusi sa alaptez, eram foarte motivata si cand am nascut l-am pus la san si el a inceput sa traga cu putere. In cateva zile eram asa acomodata si incantata ca el papa bine, ca pe mine nu ma dureau sanii si aveam senzatia ca facusem asta de nu stiu cate ori. Ma tot intrebam cum de n-am reusit prima data, ce blocaj s-o fi produs atunci… N-am un raspuns pentru ca, in mintea mea, am procedat exact la fel, doar ca atunci n-am reusit. Acum era bine si ma gandeam ca-l voi alapta vreo sase luni. Mai mult mi se parea prea mult, iarasi, nu stiu de ce. Mintea mea ingusta…:)

Azi Kadri are un an si o luna si inca papa la san. E momentul lui de pace, momentul nostru in care ne conectam si vorbim doar din priviri. Il inteleg atat de bine! Stiu ca inca nu e pregatit sa renunte la san si nu il voi forta. Vreau sa il las in ritmul lui. Pe mine nu ma incurca cu nimic, nu plec serile nicaieri fara el, nu sunt deranjata ca ma trezeste noaptea si nici ca uneori trebuie sa il alaptez in public. Apropo de asta: desi ma cunoaste multa lume nu ma feresc deloc sa il alaptez pe Kadri in public. Stiu ca sunt unii oameni deranjati si care judeca aspru femeile care fac asta, dar eu le incurajez pe toate sa nu se simta prost pentru ca nu fac un lucru gresit. Nu imi etalez sanii ostentativ si am grija sa fiu discreta cand il pun pe Kadri sa pape dar nu mi-e rusine daca cineva se holbeaza la mine (ce treaba are respectivul de se holbeaza?), nu ma asez in fata multimii dar nici nu ma inchid in toaleta si nici nu caut cea mai ascunsa banca pentru a-i da copilului meu sa manance.

E un timp pentru toate si cand copilul e asa mic el trebuie sa fie in locul in care se simte cel mai in siguranta… la pieptul tau, mama!„, a scris Dana Nălbaru pe blogul ei.