A fost abandonat la naştere, apoi adoptat în străinătate şi părăsit a doua oară la 12 ani! Povestea cruntă a unui concurent X Factor le-a adus lacrimi în ochi celor din platoul de filmare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Vesel şi pus pe glume, ai putea crede că participarea la ”X Factor” e doar o distracţie sau o experienţă a tinereţii pentru Anton Joseph Banaghan. ”Sunt OK că nu e nimeni aici cu mine, abia nu există presiune. Nu mă ştie nimeni, cu cunosc pe nimeni, mi-e OK. Aş putea să cunosc dragostea vieţii mele”, glumeşte Anton, înainte ca povestea lui să iasă la iveală.

Zâmbetul începe însă să i se stingă încet, pe măsură ce începe să spună că s-a născut la Suceava, în urmă cu 23 de ani, iar primii ani i-a petrecut într-un orfelinat din Iaşi, după ce mama sa l-a abandonat în spital. O a doua şansă i s-a oferit abia la vârsta de trei ani, când au fost gata procedurile de adopţie internaţională, iar Anton a început o nouă viaţă în Irlanda, alături de părinţii săi adoptivi. Povestea lui Anton le-a adus lacrimi în ochi celor prezenţi în platoul X Factor.

”Lor li s-a spus că nu pot avea copii, iar în anii 1990 o adopţie dura câţiva ani. În timp ce ei începuseră demersurile, s-a născut şi sora mea… Cred că acest lucru a schimbat ceva pentru ei. Pe la 12 ani mi s-a spus să plec de acasă, iar de atunci am trăit în case de copii”, povesteşte Anton viaţa lui din Irlanda.

Vezi galeria foto
5 poze

În prezent, tânărul locuieşte în Gran Cannaria, iar pasiunea sa este muzica, aşa că şi-a luat inima în dinţi şi s-a înscris la ”X Factor”, după ce, mai întâi, a încercat să îşi încheie ”afacerile” din trecut. ”Sunt fericit acum şi asta mă ajută să fiu mai puternic. Am acceptat ceea ce mi s-a întâmplat, folosesc totul ca un imbold să merg mai departe. Anul trecut am încercat să îmi găsesc mama biologică, dar a fost rău… De aceea aveam şi mari emoţii să vin aici…”, a explicat Anton, care şi-ar fi dorit ca familia sa să îi fie alături în această încercare importantă pentru cariera pe care şi-o doreşte în muzică.

”Aş vrea ca părinţii mei adoptivi să fie mândri de ceea ce am devenit. Recunosc, am făcut greşeli, dar nu meritam aşa ceva… Le scriu, îi sun, le trimit cadouri în fiecare an, dar nu primesc nimic înapoi. Pentru mine e ca şi cum alerg fără direcţie… Voi avea şi eu familia mea într-o zi şi vreau să fiu ceea ce ei nu au fost pentru mine”, a încheiat tânărul.