Andreea Simon a dispărut de acasă pe 15 decembrie 2005. Ce s-a întâmplat acum, după 13 ani

Andreea Simion a dispărut de acasă pe 15 decembrie 2005. După 13 ani, oamenii legii nu au ajuns la niciun rezultat. Spre disperarea bunicii fetei, care este singura care o mai așteaptă, anunță libertatea.ro.

Andreea Simon avea 9 ani şi a dispărut din Miercurea-Ciuc în seara zilei de 15 decembrie 2005. Cinci procurori criminalişti s-au ocupat, rând pe rând, de dosarul deschis pentru răpire şi omor. Fără nici un rezultat, după 13 ani. Singurul suspect a fost un poliţist pus sub învinuire de Parchetul General în 2010.

Dosarul a fost clasat anul trecut, din lipsă de probe. Mama Andreei a vândut apartamentul din Miercurea-Ciuc şi locuieşte acum în Polonia. Singura care o mai aşteaptă pe Andreea în pragul porţii este bunica de 76 de ani.

Cazul Andreei Simon a fost cel mai mediatizat caz de copil dispărut din România. Atunci, în primii ani, pozele de care s-a despărţit bunica au apărut în ziare, la televizor, pe afişe.

„Şi nici un semn de viaţă!”, se miră bătrâna. „Parcă a fost o pasăre şi s-a dus în altă ţară, ţară caldă. Nici un semn de viaţă”. De 13 ani tot aşteaptă bunica un semn. Să-i audă râsul, ca atunci când o păcălea coborând pe drumul pietruit ce leagă curtea de asfalt şi striga, cu glasul îngroşat, „tanti Leeeeană!”, iar ea zorea să vină, crezând că-i vreo vecină care o cheamă. De 4.745 de zile, în fiecare ceas, aşteaptă să vadă poarta deschizându-se şi pe Andreea intrând.

Ileana Tonoaie a trimis scrisori la Ministerul de Interne şi la Parchetul General, cerându-le să o ajute şi să afle unde este Andreea. Scrisori cu confirmare de primire. O singură dată a primit ceva înapoi: o informare de la poştă, prin care era anunţată că scrisese greşit adresa destinatarului. În rest, nici un rând, nici măcar un oficial şi inutil „ancheta e în curs de desfăşurare”.

Orașul din România în care este cel mai frig. Meteorologii Accuweather anunță temperaturi...

Tatăl Alinei Apostol, închisă într-un penitenciar din China, declarații SFÂȘIETOARE: ”Copilul meu moare...

Bunica Andreei locuieşte în satul Ciugheş, în capătul unei uliţe înguste şi abrupte, păzită de trei câini care latră-n lanţ şi îngrijind de un „băiat bolnav, căruia i se usucă creierul”.