Calendar Ortodox, 25 iulie 2021. Ce sfânt este sărbătorit astăzi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Astăzi, în Calendarul Ortodox este pomenită Sfânta Cuvioasă Eupraxia, care a marcat istoria în viața sa.

Antigon, un bărbat foarte bogat, de pe vremea împăratului Teodosie cel Mare, al Constantinopolului a luat de soție o fecioară frumoasă, tot de neam împărătesc, credincioasă și foarte temătoare de Dumnezeu. Este vorba despre Eupraxia, care mergea întotdeauna la sfintele biserici și aducea rugăciunile sale Domnului.

Mai mult, Eupraxia, oferea daruri multe și scumpe bisericilor lui Dumnezeu, pentru împodobirea celor sfinte ale Domnului. „Soția mea, știi că această viată este de putină vreme, iar bogățiile acestei lumi deșarte nu sunt nimic, căci viața omului abia ajunge până la 80 de ani, iar bogăția cea pregătită în ceruri, pentru cei ce se tem de Dumnezeu, petrece în veacurile cele fără de sfârșit.

Noi însă ne lipsim de acele veșnice bunătăți, legându-ne cu grijile cele lumești; și, fiind în înșelăciunea vremelnicelor bogății, ne cheltuim în deșert zilele noastre, necâștigând nici un folos sufletelor noastre”, i-a spus Antigon Eupraxiei.

La auzul acestor cuvinte, Eupraxia nu a mai avut ce să spună. „Am născut o fiică întru Dumnezeu și ne ajunge nouă aceea singură; de acum să nu ne mai împreunăm trupește, ci să petrecem așa”, i-a mai spus Antigon.

Eupraxia și-a înălțat mâinile în sus, și-a ridicat ochii spre cer și i-a spus lui Antigon: „Binecuvântat este Dumnezeu, Care te-a adus pe tine întru frica Lui și te-a povățuit la cunoștința adevărului.

Cu adevărat, domnul meu, eu de multe ori m-am rugat lui Dumnezeu ca să-ți lumineze inima ta și să dea mintii tale un gând bun ca acesta, însă niciodată n-am îndrăznit să-ți arăt dorința mea. Iar de vreme ce singur ai început a-mi vorbi de aceasta, poruncește-mi și mie să spun ceva”. Antigon a zis: „Doamna mea, spune ce voiești”.

„Domnul meu, știi ce spune apostolul: Că vremea este scurtă, iar cei ce au femeie, să fie ca cei ce n-au; cei ce se bucură de averi, să fie ca cei ce nu se bucură și cei ce cumpără, să fie ca cei ce nu stăpânesc, pentru că chipul lumii acesteia trece.

Deci să petrecem în viața aceasta de puțină vreme precum voiești, neamestecați cu trupul, ca să câștigăm împreună viața cea nestricăcioasă în veci. Iar atâta bogăție pe care o avem acum și atâtea câștiguri, la ce ne sunt de trebuință? Oare vom lua cu noi ceva din ele în mormânt?

Deci împarte-le la săraci cu scop bun, pentru ca hotărârea noastră să nu fie iară de roadă”.

Astfel, Antigon a început să împartă averile sale la săraci. Apoi, Antigon s-a mutat către Domnul. Peste câţiva ani, Eupraxia şi fiica sa au plecat în Egipt la o mănăstire de fecioare. „Voiesc să fac la mănăstirea voastră puțină milostenie, 20 sau 30 de litre de aur, ca să vă rugați lui Dumnezeu pentru mine, pentru fiica mea și pentru Antigon, tatăl ei cel pristăvit”.

Într-una din zile, Eupraxia, mergând la mănăs­tirea aceea, egumena a zis: „Doamna mea, Eupraxia, iubești această mănăstire și pe aceste surori?”. Ea a răspuns: „Da, doamnă, vă iubesc pe voi!”. „Dacă ne iubești, apoi să petreci cu noi în acest chip monahicesc”.

Aşa a fost viața Cuvioasei Eupraxia, care s-a învrednicit slavei celei cerești. A câştigat smerenia, ascultarea, blândețea, iubirea de osteneală, răbdarea, curăția și întreaga ei înțelepciune, ca și noi, cu rugăciunile ei, să ne aflăm vrednici bunătăților celor veșnice și bucuriei și petrecerii cu cetele îngerești, și să ne învrednicim a ne sătura de slava Domnului nostru Iisus Hristos, întru împărăția Lui cea cerească, cu toți sfinții, întru nesfârșiții veci. Amin.