Ce se întâmplă în creier atunci când urăști pe cineva. Explicația din spatele emoțiilor negative față de cei din jur

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Atunci când vezi sau te gândești la o persoană pe care o urăști, creierul nu reacționează aleator, ci activează un tipar specific de activitate neuronală asociat cu emoții puternice și agresivitate socială.

Potrivit unor explicații bazate pe cercetări în neuroștiință, ura nu este doar o emoție abstractă, ci un proces complex. Aceasta implică mai multe regiuni ale creierului ce se activează simultan atunci când suntem expuși la „ținta” emoției negative, potrivit Epoch Times.

Ce se întâmplă în creier atunci când urăști pe cineva

Studiile de imagistică cerebrală arată că, atunci când o persoană privește pe cineva pe care îl urăște, se activează zone implicate în agresivitate și planificare a reacțiilor, în timp ce alte regiuni asociate empatiei tind să fie mai puțin active. Această combinație sugerează că, în loc să fie o simplă reacție emoțională, ura implică și o formă de „pregătire” a creierului pentru acțiune — ca și cum organismul se pregătește să reacționeze la o amenințare percepută.

Ura dezactivează selectiv girusul frontal superior drept, acea zonă implicată în reglarea răspunsurilor impulsive și în înțelegerea sentimentelor celorlalți. Această dezactivare foarte restrânsă din creierul persoanei care urăște „taie” frânele neuronale care țin sub control impulsurile agresive, făcând persoana iratională și fixată pe ținta urii.

Ce „circuit are ura” în creier

Mitchell Landers, cercetător în cadrul departamentului de psihologie al Universității California, a declarat pentru The Epoch Times că atât iubirea, cât și ura implică o evaluare intensă a celeilalte persoane, însă în direcții opuse.

Atât persoanele îndrăgostite, cât și cele care simt ură experimentează o afectare temporară a judecății în contexte emoționale puternice, ceea ce explică comportamente precum „îndrăgostiții care trec cu vederea defectele, iar cei care urăsc le exagerează”, a explicat Landers.

Ura activează mai multe regiuni din straturile externe și interne ale creierului, în special putamenul și insula. Putamenul pregătește organismul pentru acțiune, iar insula funcționează ca un fel de senzor. Atunci când sunt „cooptate” de ură, aceste regiuni pot împinge persoana către acțiuni de răzbunare, cum ar fi confruntarea sau chiar rănirea țintei urii.

Ura se autoîntreține. Cu cât o persoană urăște mai mult, cu atât creierul este „antrenat” să mențină această stare, asemenea unei doze mici de otravă care erodează treptat empatia.

Cum „otrăvește” ura persoana care o simte

Ura poate „închide” circuitele din creier responsabile de empatie. Un studiu a arătat că participanții expuși la discursuri de ură la adresa unor grupuri minoritare au devenit mai puțin empatici nu doar față de acele grupuri, ci și față de suferința altor persoane, ceea ce sugerează că ura se poate extinde și poate influența modul general în care empatizăm cu ceilalți.

Mitchell Landers a spus că existența persoanei urâte devine problema centrală a celui care urăște.

„Atunci când ai estimat că cineva are o valoare de asociere negativă, că bunăstarea sa este în conflict cu a ta, este logic ca interesul pentru suferința acelei persoane să scadă”, spune el.

O persoană nu doar că nu mai poate empatiza cu durerea altuia, dar poate deveni insensibilă sau chiar poate ajunge să se simtă bine în legătură cu aceasta, a explicat el.

Legătura strânsă dintre ură, agresivitate și ostilitate îi expune pe cei care simt aceste emoții la riscuri pentru sănătatea mentală și fizică. Persoanele ostile se confruntă adesea cu destrămarea relațiilor sociale, ceea ce duce la un nivel mai ridicat de stres și o predispoziție mai mare către depresie.

CITEȘTE ȘI:

De ce oamenii singuri după 40 de ani sunt mai puternici emoțional decât credem. Concluzia surprinzătoare a psihologilor

De ce un cântec din adolescență te face să plângi în 3 secunde? Nu, nu este nostalgie, ci un substrat al neuroplasticității