„Am ramas singura cu un copil cu handicap”

Am 35 de ani si viata m-a pus la grele incercari pana acum . Totul a inceput acum 10 ani. M-am casatorit la 25 de ani. Totul a fost roz pentru mine atunci, la 27 de ani am avut primul si ultimul copil (adica o fetita minunata, la prima vedere). Atunci totul s-a schimbat in viata mea. Fetita s-a nascut cu hidrocefalie, splina bifida si multe alte probleme pe care imi este foarte greu sa mi le amintesc. Suferinta a fost foarte mare la gandul ca am o fetita cu probleme. A fost operata imediat dupa nastere. Am facut tot ce era de facut pentru ea pana acum, doar ca sa o vad cum creste. La 30 de ani, a doua lovitura a picat peste mine. Sotul meu nu a putut duce suferinta de a-si vedea fetita multdorita intr-un scaun rulant. A suferit in sine si nu s-a exteriorizat doar ca sa ma faca sa pic moral. Ziua de 16 mai a fost cea mai neagra zi din viata mea, atunci sotul meu a decedat. Am ramas singura cu un copil cu handicap. Traim si acum dintr-un salariu de insotitor si alocatie dubla a copilului. Parintii mei sunt si ei pensionari si au o pensie modesta. Mare lucru nu pot sa faca pentru mine. Ne ajuta cum pot din pensia lor mica. Fetita merge la scoala in clasa I, la scoala din sat. De multe ori o duc in brate, alteori cu scaunul cu roti. Imi este foarte greu pentru ca este destul de dezvoltata si este tot mai mare. La recuperare mergem foarte rar din cauza venitului foarte mic si nu ne putem permite sa platim fiecare sedinta si drumul totodata. De aceea, va rog, daca imi cititi scrisoarea sa ma ajutati sa imi duc povara cum ma apasa tot mai mult. Am nevoie de o masina pentru a-mi duce fetita la recuperare ca sa o vad ca poate face macar 2 pasi. Va multumesc. Anton Lioara Vinga, jud Arad