Executarea silită a postului Antena 3 și a lui Mihai Gâdea a rămas în picioare. Justiția i-a dat dreptate lui Gabriel Liiceanu
După un proces lung, ce s-a întins pe parcursul a mai multor ani, Gabriel Liiceanu a reușit să obțină victoria în fața postului de televiziune Antena 3. La finele procesului de calomnie, care a durat patru ani, instanța i-a dat dreptate scriitorului, decizia fiind una definitivă. Acum, Antena 3 este obligată să plătească daune morale considerabile.
În anul 2019, Gabriel Liiceanu intenta un proces împotriva lui Mihai Gâdea și a postului de televiziune Antena 3 pentru acuzaţii micinoase şi declaraţii denigratoare şi defăimătoare. Procesul a durat patru ani, însă, în cele din urmă, scriitorul a câştigat definitiv, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procesul de calomnie. Ce daune morale trebuie să plătească acum televiziunea?
Justiția i-a dat dreptate lui Gabriel Liiceanu
Așa cum spuneam, în anul 2019, Gabriel Liiceanu ducea în fața justiției problemele pe care le-a avut cu Antena 3. Totul a început după ce în cadrul unei emisiuni, Mihai Gâdea a susținut că scriitorul şi-a bătut fosta soţie, Aurora Liiceanu, în timp ce aceasta era însărcinată. După dezvăluirile făcute, Gabriel Liiceanu a intentat un proces de calomnie, pe care în cele din urmă l-a câștigat.
Astfel, acum, Antena 3 și Mihai Gâdea au fost obligați să plătească prin executare silită daune morale pentru calomnie în valoare de 20.000 de euro. Mare parte din acești bani, după achitarea unor costuri legate de acțiunea în justiție, o să fie donată către Asociația „Cu cărțile pe uliță” din Scrioaștea, un sat din Teleorman.
De menționat este și faptul că Gabriel Liiceanu a câștigat procesul şi în prima instanţă, la Tribunalul Bucureşti, unde a obţinut daune morale de 1.000 de euro. Ulterior, la apel, la Curtea de Apel Bucureşti a urmat o nouă sentința favorabilă, iar cuantumul daunelor a fost majorat la 20.000 de euro, decizia fiind executorie.
„Este evident că, în acel bras de fer care a avut loc pe scena politică din România la începutul anilor ’90 între puterea neocomunistă și reprezentanții societății civile, Apelul către lichele a fost resimțit, din prima clipă, de ambele părți, ca o declarație de război la adresa valorilor societății comuniste. De-atunci am devenit ținta antipatiilor, așa încât nu e de mirare că în 13 iunie 1990 am fost căutat de cinci haidamaci (chipurile «mineri», de fapt securiști în toată regula ai noului Serviciu de Informații, înființat în 26 martie 1990, al lui Virgil Măgureanu) înarmați cu bâte, în biroul meu de la Humanitas.
Campaniile de denigrare, calomniile, biografiile trucate, minciunile reiterate la nesfârșit s-au ținut lanț din 1990 până în prezent. Fără abatere, an de an. Sunt, așa cum îmi spunea cineva, «beneficiarul» celei mai lungi campanii de calomniere din România de după 1990, și Editura Humanitas odată cu mine. Vina mea e că m-am hotărât să reacționez târziu.
Acum consider că am greșit. Am avut trufia de a crede că onestitatea imaginii mele publice și a oamenilor cu care m-am înconjurat e mai puternică decât orice conglomerat de invidie, ură și patimă a denigrării. Ar fi trebuit, poate, să măsor temperatura societății pornind de la imprecațiile zbierătorilor de profesie și să țin cont că erau toți specializați în «kompromat». Mi-am zis însă că munca cuiva se măsoară până la urmă după rezultatele ei. N-a fost așa. Și, pentru că nu am știut, sau nu am putut, să ne facem la timp lustrația, conștiințele manipulate reprezintă firescul în care încă ne mișcăm”, a declarat Gabriel Liiceanu, referindu-se la calomnie, într-un cadrul unui interviu acordat recent lui Dan Liviu Boeriu.