Ii place foarte mult sahul si vrea sa devina campion

Ma numesc Voicu Elena-Gabriela sunt casatorita si locuiesc intr-un sat din jud. Buzau, am 1 baietel in clasa I si se numeste Alexandru-Andrei, care are o copilarie normala, deoarece eu i-am oferit totce am putut, pentru ca eu nu am avut ocazia sa ma bucur de copilarie, fiindca crescuta la Casa de copii din Buzau. Am ajuns la casa de copii deoarece mama a fost singura pe lume si foarte saraca. Preotul din sat de unde era mama a stiut de situatia ei si s-a gandit sa-i faca un bine, luand-o la el, oferindu-i un adapost si o mancare calda gatita de preoteasa, dar pentru mancarea pe care o primea zilnic si culcusul pe care i-l daruia trebuia sa faca curatenie in ograda, la animale etc.. Nu era insa nimic rau in asta. Dupa ceva timp s-a auzit in sat ca femeia din casa a preotului e gravida, dar n-a fost zvon, preotul si-a batut joc de ea fara frica lui Dumnezeu. Totusi, el a facut un bine pentru mama mea cautandu-i un loc de munca si un adapost. Pana i s-a marit burta mai vizibil i-a gasit un loc de munca la cresa din Buzau. M-am nascut si am ajuns la cresa impreuna cu mama care m-a si alaptat. La cresa am stat pana la trei ani, apoi am plecat la prescolari, scolari si liceu. Imi amintesc ca eram la scoala, intr-o duminica de toamna ploioasa, si asteptam sa intram la masa de pranz si, dintr-o data, o tovarasa invatoare ma cheama si-mi zice ca ma asteapta tovarasa directoare la ea in cabinet. Am plecat spre tovarasa directoare cu frica-n san ca o sa fiu iar batuta si pedepsita sa nu iau masa de pranz, dar nu s-a intamplat calvarul, pentru ca ma astepta directoarea si cuscrul ei (preotul). Cand l-am vazut pe preot am ramas muta, pentru ca el i-a mai facut un bine mamei, i-a botezat fetita, eu eram fina preotului. Cei doi m-au vazut si m-au intrebat ce fac, mi-au dat o sacosa cu dulciuri. Nu intelegeam ce se intampla, dar fara sa-mi dau seama am capatat curaj si i-am intrebat: a murit mama? Cei doi au tacut cateva secunde si apoi directoarea imi raspunde ca nu a murit. Am plecat apoi la clasa mea si de atunci nu l-am mai vazut niciodata pe preot (nasul meu). Au trecut ani. A venit Revolutia. Dupa Revolutie, m-a cautat preoteasa (nasa mea) si m-a gasit. Pe patul de moarte preotul a cerut sa fiu gasita. Preoteasa si-a trimis fiul adoptiv sa ma caute. Dupa cateva zile, fiul adoptiv ii spune mamei sale ca nu sunt de gasit. El era salariat la tribunal ca judecator si nu voia sa imparta averea cu mine, caci, daca ma gasea, preotul voia sa ma declare copilul lor. Dupa ce a stiut si preotul ca nu sunt de gasit, la cateva ore a murit linistit. Dupa un timp, am rupt relatia si cu nasa. Acum, cand am ocazia si ajung la biserica satului, ii mai aprind cate o lumanare pentru linistea sufletului preotului, in schimb mamei nu am unde sa-i aprind o lumanare deoarece nu stiu unde este ingropata si cine a ingropat-o in anul 1980, pe 27 octombrie. Poate cineva stie cum se procedeaza sa pot afla unde este ingropata si sa-i fac toate pomenile. Asta a fost copilaria mea urata si de aceea i-am oferit fiului meu, Andrei, o copilarie normala, dar cu multe sacrificii pentru a-l duce la scoala cu taxiul, la oras. La naveta cu taxi mai sunt cinci copii. Dupa orele de la scoala mai merg cu Andrei dupa-amiaza la Palatul Copiilor, la sectiunea sah, mergem de trei ori pe saptamana. Ii place foarte mult sahul si vrea sa devina campion. De aceea am nevoie de masina, pentru naveta zilnica pe care o face Andrei la scoala. VOICU ELENA GABRIELA Adresa: Sat Capatinesti, Com. Maracineni, Buzau Tel: 0747 287 680