Reel-urile de pe Instagram, o dovadă de iubire? Ritualul ciudat care a înlocuit afecțiunea și conversația în sânul familiei

Kathryn Jezer-Morton, jurnalistă la The Cut, povestește cum momentele „drăguțe” cu copiii, petrecute pe telefon, riscă să înlocuiască apropierea autentică și explică de ce e periculos să confundăm scrollatul cu afecțiunea.

Iarna, când se întunecă devreme și e scump să ieși în oraș, familia autoarei stă mai mult în casă. Și, ca multe alte familii, se retrag cu toții pe canapea. De citit – citesc, dar nu tot timpul. De multe ori, telefoanele câștigă.

Ritualul ciudat care a înlocuit afecțiunea

Kathryn recunoaște: nu e același lucru să te uiți împreună la televizor și să te uiți împreună în telefon. Primul e un moment drăguț. Al doilea pare blestemat.

În ultimele luni, feed-ul ei de Instagram s-a umplut cu Reel-uri despre mame și adolescenți – glumițe, scenete ieftine, situații „prea adevărate ca să nu râzi”. Algoritmul a învățat perfect cine este și ce o face să dea like. Iar ea cade în plasă. Râde, se simte înțeleasă, se recunoaște în fiecare clip. Și tot acest conținut pare făcut cu un singur scop: să fie arătat copiilor.

Când reel-ul devine înlocuitor de discuții adevărate

Pentru că fiii ei nu au Instagram, Kathryn îi cheamă lângă ea și le arată direct de pe telefon. Trei suflete, adunate în jurul aceluiași ecran. Un mic moment în familie.

Dar ea își dă seama că aceste filmulețe sunt mai mult decât niște glume inofensive. Sunt produse exact din bucățile de viață pe care ea și alte familii le oferă zilnic platformei, sub formă de date. Reel-urile sunt atât de personalizate încât par oglinda perfectă a vieții lor.

Kathryn își dă seama că acest tip de umor, perfect calibrat, o ține într-un soi de adolescență emoțională: fără conflicte reale, fără nuanțe, doar confirmări că „suntem ca în meme”.

Când vrei „conexiune”, dar primești algoritmi

Ironia e că atunci când încearcă să creeze momente speciale cu copiii, ei sunt politicoși, dar complet neimpresionați. Li se par scenete penibile pentru părinți obosiți.

În schimb, când se uită împreună la The Office, se întâmplă ceva magic: râd, discută, au o conexiune autentică. Serialul nu e despre ei, nu îi lingușește, nu e făcut după un algoritm. Îi provoacă să gândească, să descopere personaje, umor, situații care n-au nimic de-a face cu viața lor. Exact ceea ce Reel-urile nu fac.

Kathryn încheie cu un gând amar: dacă viitorul social media înseamnă și mai multe glume fabricate de AI pentru oameni dependenți de scroll, poate copiii noștri, cu ironia lor, vor fi cei care ne vor salva de acest „fast-food emoțional”.

CITEȘTE ȘI:

Generația Z folosește cel mai des telefonul pentru a încheia o relație. Comunicarea digitală schimbă modul în care iubim și cum ne despărțim

17 lucruri „de oameni mai în vârstă” pe care Generația Z le adoră – și care te vor face să zâmbești