„O zi ce m-a marcat pentru toata viata”

Povestea mea e simpla.Pe cat de frumoasa, pea tat de dureroasa.Totul a inceput intr-o zi de mai cand eu si sotul meu ne-am unit destinele in fata lui D zeu.Amandoi eram tineri, visatori si plini de speranta pentru zilele ce urmau sa vina. Dar cine a banuit vreodata necazul ce avea sa se abata asupra noastra?Timpul a trecut iar D-zeu ne-a binecuvantat cu doi doi copii minunati, 2 baietei. Incetul cu incetul cu grija si rabdare dar si multa dragoste au crescut s-au facut maricei. Nici nu s-ar fi gandit vreodata ca vor ramane unul fara celalalt. Totul era frumos ca intr-un basm, o familie, doi copii iubiti. Sotul meu se impartea zilnic intre serviciu, casa si facultate. Era greu dar si frumos. Totul s-a spulberat tot intr-o zi de mai asa cum a inceput si povestea noastra. O zi de duminica lunga si obositoare, am ajuns seara acasa de la serviciu unde l-am gasit pe sotul meu Lucian(33 ani) decedat alaturi de fiul nostru Costel( 7 ani).Erau asfixiati. Nimic nu s-a mai putut face. E trist, e foarte trist dar asta este realitatea urata si cruda.I-am inmormantat unul langa celalalt pe 1 Iunie chiar de ziau copilului si totodata de ziau mea de nastere; o zi ce m-a marcat pentru toata viata. Totul s-a spulberat. Au urmat zile, luni de lacrimi, durere si deznadejde. Acum am ramas din 4 doar 2. Sunt eu si fiul meu Bogdan. Ne avem unul pe celalalt si la bine si la greu. La fel ca sotul meu imi impart zilnic timpul intre servici, casa si alte cursuri. Mi-ar fi de mare ajutor o masina, m-as descurca mult mai bien si mai rapid. Va multumesc. Cucu Elena