Povestea românului care a cunoscut ”Iadul pe pământ”. A slujit 16 ani ”Legiunea Străină”!

Un român a luptat 16 ani în Legiunea Străină. Fosta Iugoslavie, Polinezia Franceză, Republica Djibouti, Coasta de Fildeș sunt doar câteva din locurile unde a avut misiuni. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea extraordinară a bănățeanului Cristian Dorin Bot. (VEZI ȘI: CUM E CU ADEVARAT VIATA IN LEGIUNEA STRAINA! UN FOST LEGIONAR FACE DEZVALUIRI COMPLETE)

Legiunea Străină este o unitate a armatei franceze învăluită dintotdeauna într-o aură de mister. Legendele țesute în jurul acestei instituții militare sunt datorate, în general, lipsei de transparență a acțiunilor sale. Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul că legionarii sunt militari antrenați special pentru a face față celor mai grele situații existente în zonele de conflict. Pregătirea lor profesională, fizică și psihică ne face să-i privim pe acești oameni cu respect. Unul dintre aceștia este și bănăţeanul Cristian Dorin Bot.

De la Institutul de Minerit, la Legiunea Străină

Născut la 1 octombrie 1967 în Bocșa, județul Caraș-Severin, Cristian Dorin Bot se mută, la vârsta de 9 ani, împreună cu familia, în Lugoj, tatăl lui fiind dintr-o comună din apropierea orașului. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul de minerit din Petroșani. Nu s-a regăsit în această specialitate și după un an s-a orientat spre o altă facultate, la Timișoara. Revoluția din decembrie, ca în cazul majorității tinerilor din vremea aceea, l-a făcut să-și schimbe planurile și în anul 1992 pleacă în Germania. După aproape doi ani, din cauză că viza de muncă nu i-a mai fost prelungită, se întoarce acasă. După câteva luni, pleacă în Franța și se înscrie în Legiunea Străină.

Aventura a început la 13 kilometri de Marsilia

Fascinat de uniforma militară și animat de un puternic spirit de aventură, alege acest drum, conștient că numai aici va avea posibilitatea unică de a vedea lumea. Motivaţia materială nu era prea convingătoare, dar celelalte avantaje compensau cu prisosință acest aspect. Dacă ar fi rămas în țară, posibilitatea de a se realiza era incertă.

În vara anului 1994, tânărul Cristian s-a prezentat la Dijon la un centru de recrutare și a solicitat înrolarea în Legiunea Străină. Candidatura i-a fost admisă și a urmat lungul șir al probelor de admitere. În urma lui se închidea ușa trecutului, deschizându-se cea a viitorului. A fost admis și repartizat la o unitate de încorporare și selecție din Aubagne, o localitate situată la 13 kilometri de Marsilia.

Teste peste teste

Erau aici candidați de pe toate meridianele globului. Toate rasele umane – albi, negri, galbeni.  Candidații erau supuși zilnic la teste medicale, psihologice, de logică sau sportive. Formularele care trebuiau completate de obicei erau în limba maternă, dar lui i-au fost date în limba germană, pe motiv că cele în limba română, momentan, lipsesc. Probabil au vrut să-i testeze cunoștințele în germană, știind că a locuit în Germania aproape doi ani. (CITEȘTE AICI: POVESTEA CELUI MAI EXPERIMENTAT PILOT MILITAR DIN ROMÂNIA)

Încercări grele

După o lună de zile i s-a comunicat că a fost admis. A urmat apoi perioada de instrucție. Patru luni, zi și noapte, un program intensiv de pregătire fizică, psihică și militară au supus la grea încercare pe viitorii legionari . Nu aveau nicio zi liberă. Activitatea era infernală. Marșuri de zi sau de noapte, trageri, cățărări pe stânci, poligoane cu obstacole, traversări de ape și alte probe extenuante îi mențineau într-o veșnică alertă.

“Mergi sau crapă“!

Erau sub o permanentă supraveghere a cadrelor. Cristian devenise o mașină care executa ordine. Dorința de a reuși era așa de mare, încât a trecut cu seninătate peste toate încercările. Oricum, nimeni nu mai putea da înapoi. Perioada aceasta era obligatorie. La sfârșitul ei puteai să te retragi sau să semnezi un contract pe cinci ani, dar până atunci funcționa deviza: “Mergi sau crapă “!

Plata se făcea în funcţie de cât de riscantă era misiunea

La sfârșitul celor patru luni de instrucție, mulți renunțau la cariera militară. Cristian a depus jurământul și a semnat un contract pe o perioadă de cinci ani. Devenind angajat al Legiunii Străine beneficia acum de un alt statut. Instruia recruții și aștepta să fie trimis la specializare. După cele patru luni de foc a urmat o altă perioadă de specializare în cele patru discipline la alegere: infanterie, parașutism, geniu și geniu de munte. El a ales infanteria. (CITEȘTE AICI: EL ESTE SUPER-POLIȚISTUL DE LA SLATINA!)

Specializarea a făcut-o la Nîmes și astepta nerăbdător să fie trimis în prima misiune. Erai plătit în funcţie de ceea ce făceai. Mai exact, în funcţie de gradul de risc pe care îl implica locul unde erai trimis. Cel mai mult contau sporurile ataşate salariului.

Ziua cea mare

Cele mai căutate erau posturile cu cele mai multe sporuri, însă fiecare era repartizat acolo unde putea face față. Se organizau diferite teste şi primeai doar domeniul pentru care aveai pregătirea necesară. Niciodată nu se discutau implicațiile politice ale acțiunii și nici cele morale. În cele din urmă a sosit și ziua cea mare. Unitatea a fost chemată în sprijinul trupelor ONU.

Botezul focului, la Srebrenica

“Pregătirea a fost scurtată din cauza evenimentelor din ex-Iugoslavia, unde am fost trimiși în sprijinul trupelor ONU. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs deosebit de violent. Aici ne-am trezit în plin război. Într-o seară s-a dat alarma și am pornit spre Srebrenica, unde sârbii atacaseră localitatea. Aveam de parcurs aproximativ 200 de kilometri. Dimineața, când am ajuns acolo, măcelul încetase, iar familiile culeseseră deja morții. Ici și colo mai zăreai câte un cadavru ciuruit de gloanțe.

O mică parte din noi ne-am cantonat într-o vale, între cele două tabere beligerante, restul au ocupat alte dispozitive. Noaptea a urmat un atac furibund între sârbi și bosnieci. Era iadul pe pământ. Cerul era luminat de trasoare, de parcă erupea un vulcan. Nu se trăgea asupra noastră, dar situația putea degenera. Am deschis și noi un foc de intimidare spre dealul din dreapta, trăgând mult deasupra lor, dar nici nu cred că au sesizat acest lucru.

Spre dimineață ne-au sosit ajutoare, dar focul încetase demult. Acesta a fost botezul focului. Războiul din ex-Iugoslavia cu ororile lui va rămâne mereu viu în amintirea mea“, povesteste Cristian Bot pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

Efectivul de 8.000 de militari, menținut constant

După primii cinci ani, mulți se retrag din sistem, de aceea se fac mereu înrolări. Efectivul acestei armate este de aproximativ opt mii de militari și el trebuie menținut. Contractele celor care doresc să rămână se prelungesc la cerere, perioada limită fiind de 15 ani, după care te poți pensiona. (VEZI ȘI: PLĂTESC MII DE EURO CA SĂ ÎNVEŢE SĂ ZBOARE! A PILOTAT PRIMUL AVION LA 15 ANI, IAR AZI…)

Misiuni în întreaga lume

Cristian a rămas în Legiune 16 ani. În toată această perioadă, a traversat continente și oceane spre obiectivele unde avea de îndeplinit diferite misiuni. A fost în Bosnia, în câteva insule din Polinezia Franceză, unde Franța are baze militare, iar legionarii trebuiau să le asigure securitatea, în Republica Djibouti, când s-a declanșat conflictul cu Etiopia, în Coasta de Fildeș când câteva triburi au declanșat o lovitură militară menită să-l alunge pe președintele pro-francez, în Kosovo și în alte multe locuri în care se declanșau acțiuni mai mult sau mai puțin secrete.

Pericolul din Mururoa

O misiune mai deosebită a executat în Mururoa, atol în care Franța a testat bomba atomică în subteran între anii 1966 și 1996. Galeriile erau astupate cu clopote imense de beton, dar trebuiau păzite de turiștii prea curioși care ar fi dorit să intre în catacombe. Gradul de radiație era în limita admisă, dar legionarii dinaintea lor, care au păzit zona, au avut serioase probleme de sănătate. Cristian spune că un militar din Legiune nu stă doar în tranșee și trage cu arma. (CITEȘTE AICI: POVESTEA POMPIERULUI-EROU CARE SCOATE OAMENII DIN GHEARELE MORȚII)

Legiunea Străină nu este o unitate de asalt menită să cucerească, ea intervine doar acolo unde pacea și democrația sunt amenințate.

S-a retras la Lugoj

În anul 2010, după 16 ani de activitate, Cristian Bot se retrage din activitatea militară. A mai rămas în Franța până în 2014 apoi s-a întors în țară, desigur un alt om, cu o altă viziune despre viață și cu o altă percepere a realității înconjurătoare. Actualmente trăiește la Lugoj, este căsătorit cu Mirela și au împreună o fată de zece ani, pe nume Hannah.

După două decenii de pribegie prin lumea largă, în bărbatul matur de astăzi nu se mai regăsește nimic din tânărul de odinioară.  (NU RATA, AICI: Viaţa lor pare desprinsă din filmele de acţiune. Ei sunt „vânătorii” de bombe)

Cei mai frumoși ani din viață

„Personal nu mă simt schimbat, dar cu siguranță că sunt un alt om. Cei 16 ani petrecuți în Legiune au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am văzut locuri minunate, am participat la evenimente deosebite și am întâlnit oameni excepționali. Acum trăiesc sub codul onoarei, bazat pe o disciplină riguroasă, bucurându-mă de familia mea”, mai spune Cristian Bot.