Mărturia uluitoare făcută de TEO: „Aveam perioade când dormeam cu…”

„Am făcut operaţie de micşorare a stomacului care îţi face din stomacul tău aşa cum îl ştii unul de 35 de mililitri, acum are 35, ca să ne înţelegem, pe măsurate. După operaţia asta nu poţi să mai mănânci, dar nici nu îţi trebuie, nu zici mamă mor de foame… Mănânci ce vrei, cum vrei, când vrei. Acum am fost la super analize după 2 ani jumătate împreună cu Nicoleta Voica care s-a operat şi ea şi a slăbit 7 kilograme în 11 zile. Am râs cu nebunaaa, e fericită cum nu îţi imaginezi. Operaţia asta îţi aduce viaţa înapoi. De la un punct încolo zici: “Băi, nu am avut-o pe asta, că nu le poţi avea pe toate. Nu am fost frumoasă niciodată, nu am arătat bine niciodată”. Eu nu am fost cine ştie ce curtată. Am avut noroc la bărbaţi, dar nu că mi-a plăcut unul şi ăla a fost, aşa s-a întâmplat… Mi-au văzut sufletul şi inteligenţa (n.n. râde), dar nu am putut să mizez pe atuul ăsta niciodată. Acum am dat în partea cealaltă, dacă e unul care mă place şi pe mine îl dispreţuiesc că nu m-a plăcut până acum…, zic:”Dar până acum unde erai că sunt aşa zâna zorilor, spaima ciorilor, eu sunt acelaşi om practic”.

Cum te-ai hotărât să faci operaţia de micşorare a stomacului?

Voiam să o fac la Viena, că ăia au de toate, şi un doctor de acolo mi-a zis: “Mergi acasă la tine şi caută-l pe doctorul Valentin Copăescu că e mai bun decât mine, te costă mai puţin, vorbiţi aceeaşi limbă” Am ajuns în România şi am început să îl caut şi nu l-am găsit nicăieri, îmi spuneau ba că e în operaţie, ba că e nu ştiu unde, că e plecat în Germania şi la un moment dat am zis că asta e. Şi să vezi, apare o dată Băduleasca în emisiune ca o floare, ca un crin, cu Copăescu de mână, mie nu îmi venea să cred. Am început noi să vorbim, e ieşit din comun de bun, un înger pe pământ. El s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă la un moment dat aş putea considera un consult la clinică, la el. Eu am răspuns imediat: “Daaa!”. Nu îmi venea să cred, venea Crăciunul. Am avut emisiune vineri, la Kanal D am băut ce trebuia băut, noroc că nu am băut ce mi-au spus ei în timpul emisiunii ca să îşi facă efectul până seara.

Să îţi spun, am plecat după Wowbizz, că nu puteam să plec mai devreme… Înţelegi?

Până la urmă am pornit şi m-am întors şi m-am reîntors de vreo 16 ori, am numărat, dar până la urmă am renunţat la numărat. Colegii mei au plecat şi am zis hai că merge, plec şi eu, dar nu s-a putut să ajung la clinică decât cu haltă. Aşa, am ajuns acolo, m-am operat imediat pentru că aveam vacanţă o săptămână. Apoi a venit Crăciunul, şi văd ştirile:” Mii de turişti s-au adunat pe Valea Prahovei unde au început deja grătarele…”. Înţelegi? Era bătaie de joc, micii sfârâiau, toată lumea mânca, mai mult ca niciodată. Poate mâncau şi în anii precedenţi, dar ştii cum e: “Omul care umblă cu cuţite numai pietre vede în faţă”… Să revin, pe data de 20 decembrie m-am operat, pe 23 eram acasă, am împodobit bradul cu fii-mea după care am servit, cum se zice la Bucureşti: apă, supă clară şi ceiuţ… În culcare şi în sculare, în timp ce toţi ai casei mâncau. Atunci mi-a trecut prin cap o chestie fabuloasă: “ Ce sunt eu? (fii atentă cum funcţionează) Sunt o fiinţă inteligentă, am citit Erasmus din Rotterdam şi l-am înţeles, nu sunt un câine legat de calorifer care să bălească la masa nimănui.” Am dat-o pe asta, că mie nu îmi e poftă niciodată şi aşa am făcut şi acum nu îmi e poftă niciodată. Mi-am educat în aşa fel spiritul, că acum am dat-o în partea cealaltă, că dacă aud pe cineva că zice că vrea ceva de poftă, îmi şi imaginez un căţeluş cu limba scoasă.. Fata mea, de exemplu, nu spune poftă bună, asta pentru că am o întrebare: ”Dacă aveam poftă şi îmi spui poftă bună, e mai mare pofta? Nu.. Dacă nu aveam poftă şi îmi spui tu poftă bună, îmi vine pofta? Nu”..deci de ce spunem noi asta? Atunci fata mea îmi spune: “Să mănânci cu plăcere!” Mie nu îmi e poftă, eu am curiozităţi . Înţelegi ce zic? De exempul aş avea o curiozitate de un fast-food .

Îţi pare rău că nu te-ai operat mai devreme?

Daaa… M-am tot gândit, dar dacă nu l-am găsit mai devreme pe om. Am auzit că mai sunt medici care nu sunt atât de… Mie doctorul Copăescu mi-a spus de un miliard de ori ce trebuie să fac. Am auzit de unu care a făcut operaţia şi a murit, asta pentru că a mâncat un cârnat şi a urcat pe ATV, pe când eu aveam voie 20 de mililitri de apă, dintr-o seringă, măsurat. Şi ăla a mâncat un cârnat, nici nu ştiu unde a intrat, şi pe ATV i s-au desfăcut copcile alea.

Şi cât timp a trebuit să mănânci regim?

Cu două luni înainte de operaţie La aproape doi ani de la operaţie, Teo e schimbată complet început să mănânc după 3 săptămâni, o lună, cam aşa. Ce ai mâncat prima dată, după ce ai terminat cu restricţiile? Am mâncat creveţi. Aveam o curiozitate de nişte creveţi, vai. Era 5 ianuarie, eram în Israel şi am zis că nu mai pot şi că mestec bine. Şi am mâncat doi creveţi, după care m-am înspăimântat că eram foarte sătulă, am zis că ce mă fac, nu puteam să mă mai ridic de jos după doi creveţi.

De fel, tu eşti o gurmandă?

Nu, în principiu, nu. Nu am nevoie niciodată de nimic pentru că mi-am băgat în cap de-a lungul anilor că ori eşti gurmand, ori eşti inteligent. Dacă ai suficientă minte în cap, încât să înţelegi că asta e o slăbiciune şi o poţi înfrâna, înseamnă că nu eşti chiar atât de gurmand.

Dar înainte de operaţie de ce aveai probleme cu greutatea?

Eu cred că acum mi-au tăiat o bucată din stomac care pe mine mă durea, eu şi acum am aciditate. Fac nişte sindroame din astea psiho, de stres începe să mă doară stomacul şi mi se pare mie că mă lasă dacă mănânc ceva. Mănânc aşa, mai un biscuiţel, să mai scadă aciditatea şi la un moment dat se transformă în obsesie. Aveam perioade când dormeam cu pachetul de biscuiţi la cap că dacă îmi e foame noaptea. Frica de foame m-a transformat într-un animăluţ bizar şi aveam peste tot napolitănuţe, biscuiţei. Eu acum mănânc bucăţi de mâncare. Dacă îmi pui în faţă o friptură nu înţeleg, dar dacă mi-o faci bucăţele mă tentezi. Dacă frigiderul e plin complet închid şi plec dacă e gol ştiu să caut în el. Frica de foame nu se compară cu
nimic.

Mai ştii câte cure de slăbire ai ţinut în viaţa ta?

Ohoo… Toată viaţa. După 21 de ani când am luat-o eu la trap, m-am dereglat hormonal. Tata mă avertizase că va fi aşa, dar am ţinut eu neapărat la anumite principii şi valori care te duc la desăvârşire. Prima oară am luat 25 de kilograme din ianuarie până în martie şi până în septembrie vreo 50 de kilograme. Am ajuns de la 50 şi ceva de kilograme la 140 de kilograme în 9 luni. Pentru mine a fost ceva incredibil, o traumă sinistră. În primul rând, nu înţelegeam cum să mi se întâmple asta mie. Toată lumea îmi spunea acelaşi lucru că m-am îngrăşat. Eu nu înţeleg cum rezistă Burscucu când toată lumea îi spune: “Mai slăbim şi noi, mamă ce te-ai îngrăşat faţă de ultima oară” Îmi vine să le spun: ”Frăţioare, ştiu, te rog, ai milă”. Când te îngraşi ai transformări la nivelul pielii, păr, eu cred că îţi creşte capul şi se răreşte părul pentru că ai piele multă pe tine. Atunci, la 21 de ani, mi-am făcut analize, tiroide, de toate, şi doctorul mi-a spus că nu sunt în halul ăsta de dereglată, încât să mă fac atât, că nu ştie ce ar putea să fie. Am zis că nu am ce face că, dacă aşa trebuie să trăiesc, aşa voi trăi. Este infernal..

Ai avut momente când nu te puteai uita în oglindă la tine?

Eu nu m-am uitat niciodată în oglindă la mine, am luat decizia să nu mă mai intereseze pentru că altfel nu ştiu ce făceam. Am zis să îmi găsesc alte atuuri să muncesc mai bine, să învăţ mai bine, să fiu mai curată pentru că grasul prin natura lucrurilor este şi nesimţit şi pute, am auzit-o şi pe asta la alţi cetăţeni. Încet, încet am început să fac mişto de asta şi culmea a început să îmi treacă. Am uitat că mi s-a întâmplat  brusc, am şi fost destul de fericită în adâncul sufletului meu. Eu sunt un puternic, nu mă dărâmi cu nimic. Eu am o vorbă despre mine că eu sunt un om de fier. Am un punct slab, fiica mea. A vomitat acum toată noaptea şi acum sunt praf, e o dulce, o eroină. Fiica mea e de o putere de nu am văzut aşa ceva, s-a dus frumos a mâncat supă.

La fiica ta ai grijă cu alimentaţia?

Nu, este un om atât de organizat, încât eu nu am ce zice. Face baschet de performanţă, e foarte disciplinată, ea ştie exact ce are de făcut. Frigiderul meu este veşnic plin cu ciocolată pe care o mănânc eu şi ea nu. Dacă mănâncă o bomboană cu ciocolată pe lună, e mult. Am făcut psihologie inversă, are voie orice. A suferit de un Halloween o dată i-a fost rău, am întrebat-o: “E bine acum?”, mi-a zis că nu şi eu i-am spus: ”Hai să nu mai facem asta”, asta e maximum de ceartă când spun asta.

Ţi-ai schimbat şi stilul vestimentar…

Da, dar tocuri, de exemplu, port numai la televizor, în viaţa mea reală am un stil gen Carla’s Dreams. Acum mergi mai des în magazine ca să îţi cumperi haine? Înainte nu mergeam, nu aveam de unde, nu aveai cum, nu există jeanşi atât de mari, se fac la croitoreasă. Ultima mea pereche de jeanşi era măsura 56 şi mi-au rămas mici pe vremea aia. Da, există jeanşi măsura 56. Mi se schimbase numărul la pantofi, ai piciorul mai mare. Am zis că, dacă mă îngraş la loc, mai fac o dată operaţie. Îţi e frică că te vei îngrăşa la loc? Sunt obsedată, obsedată… Mă trezesc noaptea din diferite motive şi mă dau jos cum mă dădeam înainte îmi pun piciorul jos cu mâna. Când trec prin faţa oglinzii de la baie şi nu mă concentrez nu ştiu cine e,
nu mă recunosc. Nu mă recunosc în fotografii, în astea de acum.

Cât ai slăbit exact după operaţie?

Stai să îţi povestesc. Eu mai slăbisem la Viena, aşa că nu aveam 140 de kilograme ca în trecut. Dar acum am puţin peste 60 de kilograme. Care e sfatul tău pentru femeile care au probleme cu greutatea şi poate unele dintre ele nu au posibilitatea financiară să se opereze? Să îşi facă credite, să se împumute la oameni, să întrebe la clinică dacă nu pot să plătească eşalonat, orice, dar să ajungă acolo. Noi, grasele, mai avem probleme, patologie asociată, de exemplu avem hipertensiune arterială, din cauza apăsării pe artere. Nicoleta Voica, de exemplu, pe pauza publicitară lua pastile, după 4 zile de la operaţie nu a mai luat nimic. Vindecă şi diabetul această intervenţie.

Ce mănânci tu într-o zi?

Mereu acelaşi lucru. La micul dejun o felie de pâine de dentist, aşa cum îi zic eu, pâine cu mai multe fibre cu salată de vinete, ori pate de ton, ori brânză la tub. Mie îmi place să fie totul la tub pentru că sunt obsedată de curăţenie şi atunci dacă nu s-a atins nimeni de ea, e perfect. Dacă ar fi şi tort la tub aş fi cea mai fericită. Să revin, tai felia de pâine în patru şi mănânc două dintre ele, următoarele două nu mai intră. Mai fac câte ceva prin casă, mai beau o gură de cafea şi înainte să plec la serviciu le mănânc pe celelalte două. La prânz mănânc o cană de supă strecurată după care începe Bursucu să mă alimenteze. De exemplu la mine în frigider e plin de: ouă cu brânză, cremşnit, salată beof, el ştie că nu putem mânca, dar zice că să las aşa, să fie. Eu pot să mănânc o sarma la o masă, acum mai nou chiar două. Dar, foarte mulţi oameni care au făcut operaţia asta s-au îngrăşat la loc din cauză că tu te forţezi să mănânci mai mult decât îţi trebuie şi stomacul începe încet, încet să crească. Al meu are în continuare 35 de mililitri, oamenii sunt şocaţi. Eu ştiu foarte clar cât am de mâncat. Am un sistem cu ciocolata, iau bucăţica de ciocolată şi am ieşit pe uşă ca să nu îmi treacă prin cap să o iau pe a doua.

Sport faci?

Acum o să încep. Eu am făcut o prostie înainte, am făcut sport exagerat şi acum ideea de a mă întoarce mă sperie. Am avut şi un antrenor foarte bun la vremea aia, pe care acum nu îl mai am, care stătea cu mine şi acum îmi e cam frică singurică, dar o să mă apuc încet, încet.

Nu a trebuit să îţi tai pielea în exces?

Nuu, nu mi-am tăiat nimic. Una dintre prietenele mele vechi e maseoză şi m-a ajutat. Când mă cauţi eu sunt la treabă. Ne ducem şi cumpărăm colagen, elastină, hialuronic de 3 lei şi facem un sticlău şi cu sirop de clementine. Asta m-a ajutat. Mi-ar fi frică să îmi tai pielea, că am înţeles că doare, asta nu doare deloc. Eu pe 20 m-am operat, pe 23 eram în stare să mă aplec, să iau un obiect şi să îl pun sus. Operaţia asta a mea e făcută laparoscopic.

La implant mamar nu te-ai gândit?

Ba daaaaa, dar îmi e frică de durere. Eu cred că m-am ţăcănit că lumea îmi zice că la câte am trăit eu ar trebui să fiu foarte puternică. Eu cred că mai mult te şubrezeşti, îţi scade rezistenţa, îţi este frică.

Tu ai ceva împotriva operaţiilor estetice?

Nuuuu, dimpotrivă. Am o prietenă şi vorbeam cu ea că la bătrâneţe o să fim întinse toate fără expresivitatea feţei . Mi-aş face orice, dacă nu mi-ar fi frică de durere, de imposibilitatea de a mă ajuta, pentru că sunt un om foarte independent. Botoxul şi toate astea… Pfff, să se găsească pe toate gardurile. Îmi fac mezo, nişte vitamine şi minerale care se pun pe faţă şi cu un sistem care se numeşte dermapen îţi bagă în piele. Pentru moralul meu e foarte bun, eu mă simt foarte bine după alea, sunt fericită. Fiica mea, acum vreo două seri s-a uitat la mine şi mi-a zis: “Auzi, Pisi, dar eşti tunată”, i-am zis că aş vrea eu asta dar îmi e frică. A zis că par mai tânără decât acum 10 ani .

Eşti o femeie împlinită?

Cred că da. Ştii ce mă oftic? Că după ce am acumulat atâtea, să învăţ, să fac, să aplic, o să crăp. Mor de oftică. Citeam nişte Platon şi zice omul atât de frumos:”Poartă-te frumos cu cel de lângă tine că oricum el duce o bătălie grea.” Aşa e. Trăim într-o lume cu 7 miliarde de profesori. Suntem toţi pacheţele de probleme, de drame.

Care e vedeta ta preferată în afară de Teo?

Nu îmi place Teo Trandafir. De ce? Pentru că e imperfectă şi pentru că îi scapă nişte lucruri. Vedeta mea preferată este Ellen Degeneres. Şi din România? Carla’s Dreams, este de un romantism şi de o duritate, îmi place mult, mi se pare că ne-am înţelege foarte bine.

Răzvan Sava