Semnalul sonor al seismografelor, alături de undele transmise prin sol, au adus în atenție fragilitatea lanțului tectonic mondial. Cutremurele de azi — de la insulele Kuril până la Bacău — reamintesc că fenomenele naturale nu țin cont de granițe și că, uneori, chiar și cele mai slabe mișcări pot trezi amintiri dureroase sau spori teama.
Pe lângă seismul din Bacău, Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDF) a raportat astăzi, 2 decembrie 2025, și un cutremur semnificativ în zona insulelor Kuril (regiune administrată de Rusia), cu magnitudinea mb 5.5 și adâncimea de 10 km, potrivit bazei internaționale de date.
Un alt seism a fost semnalat în Bulgaria, cu magnitudinea ml 2.2, la adâncime mică (circa 8,2 km) — un reminder că și regiunea Balcanilor se află sub semnul riscului seismic permanent.
Astfel, cutremurele de azi reconfirmă că activitatea tectonică globală rămâne intensă și imprevizibilă, iar zonele seismice clasice — dar și cele considerate „linistite” — pot fi oricând zguduite.
Potrivit datelor publicate de INCDFP, în dimineața de 2 decembrie, la ora 08:03:27 (ora locală), s-a produs în zona județului Bacău un cutremur de magnitudinea ML 2.2, la adâncimea de aproximativ 7,3 km. Epicentrul a fost localizat la circa 31 km sud-est de municipiul Bacău. Deși magnitudinea e mică și nu sunt semnalate pagube, seismul reprezintă un memento pentru locuitorii regiunii: Bacăul și întreaga Moldova sunt într-o zonă unde cutremurele, chiar moderate, nu sunt de ignorat.

Chiar dacă majoritatea cutremurelor înregistrate azi sunt slabe sau medii, ele sunt importante pentru că actualizează datele științifice privind activitatea seismică. Zone precum Bacău sau regiunea Kuril reprezintă puncte de interes pentru seismologi, care urmăresc tiparele de adâncime, frecvență și distribuție geografică.
Pentru populație, mesajul este unul simplu și constant: nu confunda un cutremur slab cu zero risc. Fiecare tremur este o ocazie de a verifica planul de siguranță, de a te asigura că mobilierul e fixat, că știi zonele de adăpost și că ai la îndemână un kit de primă necesitate. Vigilenta și pregătirea pot face diferența.
Deși cutremurul din România a fost unul slab, pentru mulți oameni un seism, chiar și de intensitate redusă, activează instincte primare de panică. Din descrierile martorilor reiese că un cutremur real începe cu un huruit adânc, asemenea unui animal gigantic care se trezește brusc din somn. Sunetul crește, vibrația se amplifică, iar în câteva secunde întreaga locuință pare să plutească în aer. Lustri care se leagănă haotic, geamuri care tremură, pereți care trosnesc și senzația că blocurile din jur se apleacă amenințător — toate contribuie la un tablou ce poate paraliza cu frică chiar și pe cei mai calmi.
Mișcarea durează zeci de secunde, dar pentru cei surprinși pare o eternitate. Oamenii se gândesc la cei dragi, la șansele de supraviețuire, la riscul de a rămâne prinși sub dărâmături. Iar după ce zgomotul încetează, urmează minutele în care liniștea sună nenatural, străzile se umplu de oameni speriați, iar fiecare telefon sunat și fiecare chip căutat devin o luptă între speranță și teamă.
Tot ceea ce trăiesc oamenii în timpul unui cutremur, fie el mic, mediu sau mare, a fost resimțit la o intensitate incomparabil mai mare în noaptea de 4 martie 1977 (CITEȘTE AICI DETALII DESPRE CUTREMURUL CEL MARE!). Atunci, România a fost lovită de un seism devastator de magnitudine 7,4–7,5 pe scara Richter, care a durat aproape un minut. Rezultatul a fost tragic: 1.578 de morți, peste 11.300 de răniți și zeci de mii de locuințe distruse. Bucureștiul a fost scena unor prăbușiri masive, iar regimul Ceaușescu a mobilizat armata și Garda Națională pentru amplul efort de salvare și gestionare a dezastrului.
Imaginea orașului transformat într-o mare de ruine și disperare a rămas adânc în amintirea colectivă și revine în discuție ori de câte ori activitatea seismică crește.
Fie că provoacă ironii sau teamă, seismologul Gheorghe Mărmureanu continuă să atragă atenția (AFLĂ AICI ALTE DECLARAȚII ALE CUNOSCUTULUI SEISMOLOG!) asupra riscurilor reale la care este expusă România. Conform analizelor sale, țara nu va putea evita producerea unui nou cutremur major în următoarele decenii. Pe baza unei hărți detaliate a marilor seisme din ultimii 300 de ani, specialiștii estimează că un cutremur de 7,7–7,8 grade ar putea lovi România în perioada 2039–2040.

„Trebuie să înțelegem că un mare cutremur ne așteaptă”, spune Mărmureanu, subliniind că nu este vorba despre panică, ci despre realism și despre necesitatea unei pregătiri constante.
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) afirmă că dispune de planuri de intervenție bine stabilite, echipe specializate în căutare-salvare, echipamente moderne și protocoale clare în caz de cutremur. De asemenea, instituția desfășoară campanii precum „Nu tremur la cutremur”, menite să îi învețe pe cetățeni cum să se protejeze.
Totuși, IGSU recunoaște indirect că un cutremur major ar tensiona sever capacitatea de intervenție a statului. Primele ore ar fi critice, iar salvatorii nu ar putea ajunge simultan în toate zonele afectate. Vulnerabilitatea clădirilor vechi și densitatea urbană ridicată din marile orașe reprezintă provocări majore într-un scenariu similar celui din 1977.
IGSU îndeamnă populația să fie pregătită în orice moment. Printre recomandările principale se numără fixarea mobilierului masiv, identificarea locurilor sigure din locuință, stabilirea unui plan de urgență în familie și evitarea panicii în timpul seismului. Oamenii sunt sfătuiți să se adăpostească sub o masă solidă sau lângă un perete de rezistență, departe de geamuri și obiecte care pot cădea.
În exterior, trebuie evitate clădirile, balcoanele, firele electrice și zonele cu risc de prăbușire, iar șoferii sunt sfătuiți să oprească într-o zonă deschisă. După cutremur, cetățenii nu trebuie să folosească focul sau aparatele electrice până când riscul de scurgeri de gaze este eliminat. Cazurile grave — persoane blocate, incendii, avarii — trebuie raportate imediat la 112.