El este cel mai „nenorocit” betiv din Romania! A baut 60 de beri si 2 litri de votca intr-o zi! „La 6 ani, mergeam cu sticla de vin la scoala”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ani de zile s-a luptat cu aceasta patima care i-a distrus pur si simplu viata. A reusit sa se lase de baut, a ajuns seful Alcoolicilor Anonimi din Romania si incearca sa ii convinga si pe altii sa nu mai bea.

„Pentru mine a fost un cosmar, parca as fi vazut un film sau as fi citit o carte. Nu mai este nimic aproape din mine ce am fost atunci”, afirma Raul, conform Protv.

Peste 40 de ani s-a luptat barbatul cu acest viciu care aproape ca l-a costat viata: „Beam 4 kg de votca intr-o zi si aveam doi oameni angajati care ma ingrijeau ca pe un copil. Ma schimbau, eu nu puteam sa fac 2 metri. Nu puteam vorbi”.

Tatal sau era miner si alcoolic, clujRaul a inceput sa bea de la varsta de 3 ani cand femeia care avea grija de el ii combina ceaiul de tei cu vin pentru a dormi linistit, obicei pe care l-a facut si la scoala: „In clasa I duceam cate o sticluta de vin cu mine si beam pe ascuns ca sa nu ma vada colegii… Ma duceam in WC si beam.”

Pentru dureri de orice fel, bunica lui il „doftoricea” tot cu alcool: „Daca te durea burta luai afinata, daca aveai alte dureri luai un pic de coniac. Daca nu aveai pofta de mancare beai un pic de vin muscat sau feteasca. Apa foarte putin, ca era toxica.”

Pe la varsta de 14 ani, a intrat in coma alcoolica, prima dintr-un sir de astfel de intamplari. A intrat in afaceri in care facea contrabanda cu alcool. Cateva luni din fiecare an le pierdea ascuns prin tara, in campanii de baut, o stare pe care psihologii o numesc reverie.

Din cauza acestui viciu nenorocit, omul a fost parasit de sotia si cele doua fete, iar politia era pe urmele lui. A renuntat la toata averea si a incercat sa se omoare: „Am zis, domnule, nu mai are rost sa mai traiesc. Si am luat otrava, am cazut jos si salvarea a zis, domnule asta e mort. Nici n-o stiut ce am baut. Au incercat sa ma resusciteze si n-au reusit. Au chemat morga si cand m-au dus acolo, eram dezbracat si eu eram intins pe o masa de aia de inox. La morga m-am trezit. La morga…mi-am revenit pur si simplu…”

Oricat incercat, Raul tot nu putea evita carciuma si, de cele mai multe ori, era locul in care ajungea mereu: „Mi-era groaza sa trec pe o strada pe unde era carciuma, treceam pe partea cealalata. De multe ori mi-era frica de pilotul automat…Imi faceam si traseul pe unde sa ma duc. Aveam intalniri importante, lucruri importante de facut si dintr-o data ma trezeam in carciuma, band pe pilot automat”.

Dar soarta i-a suras si a intalnit-o pe Carmen, actuala lui sotie care il tine in viata si departe de bautura. Cei doi s-au retras pe dealuri, departe de orice ispita: „Eu cu mine n-as fi rezistat 3 zile. Pe cuvantul meu. Eu o alungam: du-te de langa mine! Stai aici sa vezi cum mor? Dar daca nu era ea, eu eram mort demult. Cu japca ma tinea in viata.”

Reuseste sa se lase de baut un an de zile: „Am baut 60 de beri in ziua aia si vreo 2 kile de vodca si dupa aia mi-am facut aprovizionare. Parca era Sahara in burta mea, nu ma mai puteam satura si am inceput din nou.”

A cazut din nou in patima alcoolului si sotia era cea care l-a sustinut. Il hranea fortat si ii punea scutece: „Am ajuns sa nu mai pot vorbi, sa nu mai pot sa scriu doua vorbe. Aveam un fluier si fluieram ca sa-mi schimbe sticla de langa mine. Credeam in Dumnezeu dar nu credeam ca Dumnezeu ma mai poate salva vreodata. Eram atat de prins in adictia de alcool incat mi-am pierdut libertatea…eram sclavul alcoolului.”

Raul a avut o viata chinuita de alcool, darse pare ca si-a gasit scaparea in casa de la tara, dintre doua dealuri, pe care o va transforma intr-un centru menit sa salveze multi oameni ca el din ghearele ascutite ale acestui viciu care te face neom.