Povestea extraordinara a unui pompier de la ISU Bucuresti! “O viata daca ai salvat in meseria de pompier, esti satisfacut!”

Cu ocazia Zilei Nationale pe sub Arcul de Triumf au trecut si fortele salvatoate de la ISU Bucuresti. Iata povestea unuia dintre cei care lupta zi de zi ca noi sa fim in siguranta.

Din 1992 lucreaza la pompieri, a intervenit la mii de cazuri si in toata experienta sa a avut un singur incident, dar care era sa-l coste viata. El ne-a povestit cu lux de amanunte despre aceasta intamplare, de parca s-a intamplat ieri.

“Venisem la serviciu, facusem schimbarea (nr. de tura) si a sunat alarma. Am plecat toate fortele la Avicola Afumati, atunci, in 1997, erau militari in termen. Am realizat dispozitivul, ardea un acoperis. Am evacuate gainile de acolo si am trecut la lichidarea focului. Era un soldat pe acoperis si eu tot ii ziceam de jos sa bage o teava sa ridice acoperisul, era de tip sandvis. M-am urcat pe scara si am luat teava din mana soldatului, eram cu un picior pe o alta teava si cu altul pe alta, cand am bagat mana sa ridic acoperisul acesta a pocnit. Eu am vrut sa feresc capul si mi-a picat piciorul. Am cazut printre tevile acelea. Jos era o alta teava cam la un metru si jumatate, vopsita rosu si cu varful ascutit. Am cazut exact langa ea. Un coleg, maistru militar Gaman, a zis hai sa il scoatem de acolo, ca e mort, e infipt in teava. Eu nu mai miscam, aveam si casca sparta. M-au scos, m-au urcat in masina operativa, o Dacie Break, sa ma duca repede la spital, pe drum s-au intalnit cu Salvarea si m-au preluat ei”, ne-a povestit pompierul.

De altfel, Sorin Rada a ajuns la spital inconstient, iar pana s-a trezit au mai trecut cateva ore. Cand si-a revenit pompierul a avut o “surpriza” de proportii, cand a constatat ca nu mai putea sa miste nici macar un deget.
“Cand m-am trezit din coma eram bagat in ghips 85 la suta. Robocop eram! (…) Am stat in spital o noapte, iar a doua zi am plecat, in papuci si pijamale, chiar daca eram ghips. Nevasta mea venea cu doctorul la mine la spital, cand pe Fundeni il vad pe unu in papuci si pijamale.

Cand m-au vazut, m-au luat inapoi sa imi faca iesirea. (…) Am ajuns acasa, mi s-a umflat piciorul drept, de la ghips, nu mai suportam. Am luat o panza de bomfaier si am taiat ghipsul, de sus pana jos. Aveam un cheag de sange, a venit doctorul si m-a dus la spitalul Ministerului de Interne. Aici s-au apucat sa imi faca injectii cu heparina, sa-mi subtieze sangele. Am plecat si de acolo din spital, dar a venit doctorul si m-a dus inapoi. (…) Aici e faza tare, prescrisese doctorul la asistente sa imi faca o injectie cu morfina, dar numai in cazul in care aveam dureri insuportabile.

Ele ce au inteles: ca trebuiau sa imi faca injectii cu morfina din sase in sase ore. Domne’, dormeam intr-una! Cand venea cineva la mine, eu dormeam. Avand activitate atata timp si sa stai intins pe spate in pat innebuneai. Toti care trebuiau dusi la raze si erau in carucioare, m-am apucat sa ii iau eu si sa ii duc, ii plimbam tot spitalul. Ma vedea doctora si imi spunea: stai mai drace! I-am zis doameni doctor ce imi face ca tot dorm intr-una, cand se uita pe fisa imi zice ca erau sa ma omoare asitentele. Le-a luat asistenta sefa si medicul si le-au certat si au schimbat medicatia”, ne-a povestit, razand acum, pompierul Rada.

De altfel, urmarile cazaturii nu s-au oprit aici. El a mai facut si un infract pulmonar, din cauza unui cheagului de sange care a urcat mai sus.
“In anul acela imi propusesem sa fac cu sotia un copil, eram casatorit din 1994, era deja `97. Dar colac peste pupaza ce imi zice medicul. Viteza sangelui dumitale e mai mare de patru ori decat normal, sa nu te apuci sa faci copii, ca cine stie ce monstru iese. Copilul l-am facut abia in 1999! Am primit avizul in 1998 si m-am apucat de treaba”, ne-a mai spus barbatul.
Anul acesta el a facut 22 deani de cand a imbracat haina de pompier. In toata cariera sa a avut un singur accident. El ne-a povestit unul din cazurile care l-au marcat pe viata, cand a salvat doi copii dintr-un incendiu. Si acum ii cauta, sa vada ce mai fac.

“Cea mai grea interventie la care am participat si care m-a marcat, a fost in primavera lui `94, undeva pe langa fosta primarie a sectorului 2. A luat foc o mansarda, iar doi copii, de doi si patru ani, erau in casa. I-am scos de sub pat si i-am dus la ambulanta. Ma intrebau vecinii si mama daca traiesc, le-am spus ca da. Dar nu mai stiu ce s-a intamplat cu acei copii. Daca au trait, daca au supravietuit. Am fost la acea adresa, sunt 19 ani de atunci, am fost de mai multe ori, dar nu mai stie nimeni nimic”, ne-a mai spus, ingandurat, Sorin.

Cea mai mare multumire a sa este cand la finalul interventiei primeste un multumesc sau cand salveaza o viata.

“Cel mai frumos lucru la meseria de pompier este cand vezi un om cand zice dupa interventie Multumesc! Asta este satisfactia maxima, restul bani sau salariu sunt o nimica toata. O viata daca ai salvat in meseria de pompier, una singura, esti satisfacut, e meseria ta, ti-ai satisfacut-o!”, ne-a mai povestit pompierul. (A.S.)