Un antrenor român face senzaţie în atletismul african! Poveste din Tunisia: medalii şi război pentru Nourescu

Pentru Habiba Ghribi, vara lui 2011 s-a încheiat ca un vis. A terminat cursa de 3.000 de metri obstacole în nouă minute şi 11 secunde, devenind astfel vicecampioană mondială. Se întâmpla la Daegu, Coreea de Sud. La prima vedere, nicio legătură cu sportul românesc. Doar că, după ce a fluturat steagul Tunisiei, Habiba s-a îndreptat spre un domn cărunt pentru a-i mulţumi. Era Constantin Nourescu. Un om care şi-a dedicat viaţa atletismului. A practicat acest sport, după care a devenit antrenor. El a făcut-o vicecampioană mondială pe Violeta Beclea Szekely. În 1998, viaţa lui avea să se schimbe total. A plecat pentru a-şi face meseria în Tunisia.

Trimis de Federaţie în Africa

"În 1998 eram deja ieşit la pensie, dar continuam colaborarea cu Federaţia Română de Atletism. Lucram alături de lotul naţional. În acel an, a sosit la Bucureşti o delegaţie de la Ministerul Sportului din Tunisia. Voiau să ia acolo câţiva antrenori. Chiar era o bună colaborare între cele două ministere la acea vreme. S-a pierdut, între timp, din păcate. Nicolae Mărăşescu m-a recomandat pe mine la atletism, pe Relu Auraş la box şi pe Andrei Vasile la lupte. Aşa am ajuns la Tunis. A fost o decizie foarte greu de luat, am stat foarte mult să mă gândesc înainte. Era acea teamă de a merge în Africa. Dar până la urmă mi-am făcut curaj şi am plecat. Am ales bine. Acum, atletele tunisiene vin des în România. Vom face recuperarea după acest mondial la Mamaia, vom merge apoi câteva săptămâni la Poiana Braşov, iar apoi vom pleca înapoi în Tunis", povesteşte Constantin Nourescu.

Prime colosale pentru aur

"Tunis este un oraş civilizat, iar ei investesc foarte mulţi bani în sport. Când am ajuns eu acolo, tocmai pregăteau Jocurile Mediteraneene din 2001. Era o mare ambiţie să reuşească o performanţă la această competiţie. Am început să mă plimb prin ţară să găsesc atlete bune. Am găsit o fată care fusese deja părăsită de antrenori. Alerga 1.500 de metri în 4:27. La competiţie a luat medalia de aur cu 4:05. A luat o primă colosală. Primul aur l-am luat în 1999 la Campionatele Africane pentru Juniori la 800 de metri plat feminin. A fost o adevărată sărbătoare aici. Este foarte greu să învingi sportive din Kenya sau Etiopia. I-am convins apoi că este nevoie de pregătire la munte. Am mai venit şi în România, dar cel mai mult mergem în Pirinei. Stăm chiar şapte luni pe an la munte", mai spune antrenorul român.

Blocat 11 ore pe aeroport printre gloanţe

Viaţa liniştită din Tunisia a luat o turnură total diferită la finalul anului trecut. Pe 17 decembrie 2010, un vânzător ambulant îşi dădea foc în semn de protest faţă de abuzurile şi umilinţele la care fusese supus de autorităţi. Un gest care avea să provoace revolte în toate ţările arabe conduse dictatorial. A urmat o revoluţie dură, cu ciocniri de stradă şi foarte mulţi morţi. Preşedintele Ben Ali a fugit din ţară pe 14 ianuarie 2011 după 23 de ani de dictatură. Au urmat revoltele din Egipt, Yemen, Irak, Pakistan, Libia şi alte ţări din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Constantin Nourescu a fost prins în mijlocul evenimentelor care au declanşat totul. "Am scăpat cu viaţă din a doua revoluţie din viaţa mea. Cinci zile nu am putut să ies din casă. Am primit ajutor de la Ministerul Sportului din Tunisia pentru a părăsi ţara. Am reuşit cu greu să ajungem la aeroport. Bătăi, împuşcături peste tot. Înfricoşător. Am stat 11 ore în aeroport pentru a aştepta o cursă care să ne salveze. În timpul ăsta a fost şi o busculadă care a durat mult timp. S-a tras, lumea fugea disperată. Până la urmă am fost luaţi de acolo de o aeronavă a companiei Air France. Am ajuns în Franţa, iar în Tunisia am revenit abia după două luni, când ni s-a spus că totul s-a liniştit. Acum, oamenii de aici sunt fericiţi. Au libertate de exprimare, pot călători, simt şi ei democraţia. Cam aceeaşi senzaţie pe care am avut-o şi noi în 1990. Ei sunt încă foarte încrezători. Probabil că anul viitor vor continua revoltele în lumea arabă", povesteşte Constantin Nourescu.

Atletismul românesc e pe drumul cel bun

De 13 ani în Tunisia, Constantin Nourescu trăieşte cu dorul de casă. "Trec des prin România, dar oricum nu e uşor. Acum am început pregătirea Jocurilor Olimpice din 2012. Cred că este ultima competiţie la care voi participa ca antrenor al Tunisiei. Vreau să revin în ţară. Poate voi mai colabora cu sportivii români, cine ştie. A trecut acum perioada celor cu care am lucrat eu, dar federaţia are în continuare o orientare bună. Se concentrează pe juniori şi avem deja câţiva sportive talentate. Mă gândesc la Mirela Lavric sau la Anca Bobocel, cea care este rivală cu o sportivă antrenată de mine. Problema este că nu sunt bani, mai ales la nivel de cluburi. Dar speranţe pentru Jocurile Olimpice putem avea", a încheiat Nourescu.