3-3, poarta-n casa Stelei!

OPTIUNE. Atacantul giulestenilor, Ionut Mazilu, a fost o solutie de compromis pentru Razvan Lucescu. El a facut parte din primul „11”, desi nu era refacut dupa o mai veche accidentare Deceptie. Giulestenii au crezut ca meciul e jucat, atunci cand Mazilu a punctat. S-au inselat! Cristian Blanuta Razvan muta. Inainte ca jucatorii lui sa urce in aeronava. E tarziu! Si ce daca! Adevaratul fiu al lui „Il Luce” nu pune „botul” la „vrajeala” celui adoptiv, Mircea Rednic, care i-a criticat tactica. Ramane fidel sistemului pe care l-a inventat. Doar ca are nevoie de Sapunaru in locul lui Marius Constantin. Fostul „bancar” a spus odata ca este capabil sa joace pe orice post. Muta bine! Sapunaru se avanta, suteaza, mingea ajunge la Maldarasanu. Plasa portii lui Albut se scutura. 7 este minutul. Razvan sare de pe banca. Este in grafic. Trece cu vederea tresarirea Gloriei. Zaharia si Voicila culca mingea pe cealalta poarta. Strange pumnii. Imediat, ridica ochii spre cer si-i multumeste Celui de dupa nori. Sapunarul pune mana pe Zaharia. Atacantul cade! Doar ca arbitrul Corpodean inchide ochii. Ar fi fost de „rosu”. Culoarea o vede Horoba. Normal, ca doar a mers unu solist la pariuri. Cateva minute mai tarziu e in delir. Zaharia deviaza, iar Muresan indeplineste formalitatea. Nu e „blat”? E doar pauza. Se inspira adanc. Buga expira primul. Trasor cu dreptul, de la 16 metri: 1-2. E minutul 54. Cateva secunde mai tarziu: „cap” Zaharia, 2-2. Gafeur la cele doua goluri, Marinescu pune palma decisiv. Corner. Se joaca. Se joaca. Se joaca… Mazilu. Preluare, lat, 2-3. S-a incheiat. Ba nu! Bad loveste. Crunt. „Alo, stadionul CFR?” „Steaua a batut?” „Da. E gata.” A fost convorbirea telefonica intre presedintele giulestenilor, Constantin Zotta, si receptionera de la Cluj.