24 de zile in Iad, la Saint-Denis

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

La inceput de toate va doresc drum lung si succes. Sa fiti un ziar pentru orice om. Ma numesc Ioan Giurgiu, absolvent al Facultatii de Istorie „Nicolae Lupu” din Sibiu, promotia 2006. Vin inaintea dumneavoastra cu un caz aparte. Ca orice tanar (28 de ani), mi-am dorit sa-mi schimb viata, cautandu-mi rostul in afara granitelor tarii. Asa ca, la invitatia unei persoane, am plecat in Franta pe 24 martie 2007. Am ajuns in Stade de France pe un platz (teren locuit de rromi veniti din toate colturile tarii). A treia zi mi s-a deschis o portita, intrucat sunt vorbitor de limba franceza, sa lucrez la niste francezi. Intelegerea mea cu persoana care m-a adus in Franta era sa ma lase acolo si eu, la intoarcere, sa-i returnez cei 100 de euro. Francezii aceia au fost deschisi sa ma ajute cu un adapost si cu un serviciu pentru o perioada de timp. In seara zilei de 27 martie, persoana cu care am fost m-a dus la 40 km de Paris, in Saint-Denis, pe un teren populat de 500 de rromi (acestia se ocupau cu cersitul, mergeau la gunoaie pentru procurarea hranei, iar „cei mai de vaza” mergeau la furat metale neferoase). Mi-am dat seama ca am ajuns in Iad: erau amenajate 500 de baraci din lemn, mormane de mizerie, lipsa de apa si electricitate. Am incercat sa ma intorc la francezii aceia, dar fara nici o izbanda, intrucat nu cunoscusem traseul. Seful (bulibasa) mi-a zis ca eu (Ioan) ii incurc si, daca doresc sa raman, va trebui sa fac si eu ce fac ei, la care am raspuns: „Eu sunt ambasador al Romaniei, profesor de istorie si imi ghidez viata dupa principii morale crestine si psihologice”. In noaptea de Inviere m-am intors pe platz, la ora 5 dimineata, si, poate nu va vine sa credeti, dar, cand m-am dus in caravana sa dorm, au inceput sa iasa din mormanele de gunoi foarte multi sobolani mari. La un moment dat era sa-mi dau duhul, am strigat de frica si mi-am zis „nicaieri nu-i ca acasa”. Intre timp, am vorbit cu ziaristi, profesori universitari, oameni din Franta si am ajuns la concluzia ca „Franta nu mai e ce a fost odata”. Dupa atatea zile negre, am inceput sa contactez 10 fete din presa locala, cu gandul de a ma casatori si stabili in Franta, dar toate acestea au fost doar niste iluzii. M-am intors pe 25 aprilie slabit, afectat psihic si cu o lectie zdravana invatata despre Occident. Am speranta ca povestea mea va fi publicata pentru a-i atentiona pe tineri in vederea luarii unei decizii de a pleca in Occident. Vreau sa fiti si dumneavoastra partener media la cartea pe care o voi publica – „Un cioban de exceptie, Badea Gheorghe Cartan.” Va multumesc! Revenire. Pe jumatate ecuadorian, Ioan Giurgiu a ales sa traiasca in Romania. Acum spera sa-si publice cartea despre Badea Cartan