„Unicul meu sprijin este fiul meu”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Sunt o pensionara din Bucuresti, in varsta de 72 de ani, greu incercata de soarta, foarte bolnava, cu certificate de handicap grad accentuat. Unicul meu sprijin este fiul meu, Catalin, care de cand am ramas vaduva a avut grija de mine, sa nu imi lipseasca nimic, m-a insotit la doctor si a stat nopti intregi cu mine la spital, a renovat apartamentul in care locuim, s-a ocupat de aprovizionare si a fost umarul pe care sa imi sprijin batranetea, neputinta si singuratatea. Nu am cerut niciodata nimic nimanui, insa acum va scriu si va cer ajutorul caci destinul ne-a lovit inca o data. Fiul meu s-a imbolnavit, a fost operat de pancreatita necrotica acuta si recuperarea lui este destul de anevoioasa si plina de restrictii si privatiuni, pentru toata viata. Cine ma va mai ajuta pe mine acum si cum cum sa-l ajut si eu pe el? O masina pe care sa i-o pot darui de sarbatori ar putea usura viata noastra si ar putea fi un semn de profunda recunostinta pentru devotamentul celui mai bun fiu!! Va multumesc, o mama indurerata! Hanceruc Veronica Bucuresti