Ioan Isaiu: „Nicaieri Craciunul nu e la fel ca acasa inconjurat de oamenii iubiti”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

„Simtim ca timpul e nedrept si Craciunul e inca totusi departe, chiar daca noi suntem pregatiti pentru el inca de la inceputul lunii. Dar ce e important e ca EL VINE si ne va scoate pentru o scurta perioada din amorteala, din suparari, din griji… A fost un an greu, dar si in alti ani grei, inainte de ’89, romanul a stiut sa evadeze in acel univers aparte, care e Craciunul…”, a scris Ioan Isaiu pe blogul sau.

Ioan a profitat de aceasta ocazie pentru a povesti cateva amintiri din perioada in care era copil.

„Primul Craciun pe care mi-l amintesc e acela de cand aveam 5-6 ani… amintirea incepe cu mine cocotat intr-o sanie trasa de doi cai care, mergand la trap, imprastiau aburi in jur. Se intampla in satul bunicilor mei, o zona sub-montana din judetul Bistrita-Nasaud. Tin minte ca azi ca eram in sania unchiului meu, alaturi de parinti, de frati, de matusa si verisoara mea si cu totii colindam in timp ce ne plimbam pe ulita satului. Ne mai opream pe la o casa unde din nou colindam, noi copii primeam nuci si prajituri, iar oamenii mari ciocneau un pahar sau gustau specialitatile pregatite de gazde si toata lumea era imbujorata, vesela, toti aveau zambetul pe buze. Cateva zile nu vedeai om posomorat sau imbracat ponosit, nu auzeai tipete nu se plangea nimeni de lipsuri sau ingradiri si asta era datorata bucuriei Craciunului si dorintei oamenilor de a fi mai buni si, de ce nu, mai pocaiti, macar in acele cateva zile”, a mai spus el.

„Cu trecerea timpului am constientizat din ce in ce mai mult aceasta bucurie, am descoperit bucuria de A Darui de Craciun, nu doar de a primi, ca atunci cand esti copil, am inteles semnificatia sarbatorii si am adunat un repertoriu bogat de colinzi. Asa ca anul acesta simt nevoia sa merg la ai mei in Ardeal si sa incerc sa retraiesc, atat cat se mai poate, acea atmosfera care imi dainuie in memorie si sunt sigur de un lucru: nicaieri Craciunul nu e la fel ca acasa inconjurat de oamenii iubiti”, a incheiat Ioan.