De ce copiii nu ne asculta? Putem comunica cu micutii daca intelegem regulile dupa care functioneaza mintea lor

Copilul tau nu doarme desi este rupt de oboseala, iti arunca mancarea pe jos, nu inceteaza sa-si bage in gura tot ce gaseste pe jos chiar daca i-ai spus de atatea ori sa termine. Toate acestea iti suna cunoscut? Respira adanc si incearca sa te calmezi. Copiii nu-ti ignora comenzile doar ca sa te scoata din minti, ci pur si simplu pentru ca atata le permite nivelul de intelegere la varste fragede, informeaza echipa de cercetatori ai universitatii din Colorado. Cum sa le vorbesti De exemplu, daca ii spui baietelului tau de trei ani „pune-ti haina pe tine pentru ca iesim afara si o sa fie frig”, nu te astepta ca el sa isi ia masurile necesare pentru a preveni acest viitor disconfort. Cel mai probabil copilul va reactiona pe dos: va iesi afara si, simtind ca ii este frig, va incerca sa-si aminteasca unde si-a lasat hainuta. Daca vrei sa te faci ascultat trebuie sa gasesti un mod de a interactiona cu gandirea lui selectiva. In loc sa ii ceri sa anticipeze o situatie viitoare mai bine ii explici consecintele acelei situatii. Un model mai bun de abordare a aceleiasi cerinte ar fi: „Stiu ca nu vrei sa-ti iei haina pe tine, dar cand ajungi afara o sa tremuri de frig. Vezi ca ti-ai lasat haina pe pat”. Ce „gandesc” ei Studiile recente au dovedit ca materia cenusie a unui copil de doi-trei ani nu functioneaza precum creierul unui adult. Se pare ca mintea unui copil incepe sa functioneze asemanator modelului adult incepand cu varsta de 13 ani. Potrivit numeroaselor teste si experiemente facute in domeniu psihologiei infantile, creierul unui copil nu este capabil sa stocheze informatii pe care sa le foloseasca mai tarziu. Oricat de ciudat ar parea pentru noi adultii, cei mici nu isi fac planuri pentru actiunile viitoare si nici nu traiesc tot timpul in prezent. In schimb, mintea lor face apel la experientele din trecut ori de cate ori au nevoie. Inarmeaza-te cu rabdare! Dezvoltarea felului in care un copil percepe lumea si modul ei de functionare trece prin mai multe stadii. In primii ani de viata si, deci in prima etapa, asa cum o numesc psihologii, pentru cei mici interesele adultilor si chiar ale celorlalti copii nu conteaza deloc. Ei nu gandesc: „Daca gresesc, nu o sa ma mai placa mami si tati”. Micutii vad lucrurile la modul cel mai „egoist” posibil: „Eu vreau!”. De abia in a doua etapa gandirea lor evolueaza si isi dau seama ca pentru a obtine ceea ce vor trebuie sa negocieze cu ceilalti. Abia atunci incep in sfarsit sa constientizeze notiunile de corect, drept, echitabil. Desi copilul va tinde in continuare sa gandeasca „Cu ce ma aleg eu?”, in timp el va ajunge sa recunoasca si nevoile altora, dar numai daca ele nu il impiedica sa obtina lucrurile dorite. In concluzie trebuie sa fii rabdator. 4 sfaturi pentru parinti Cand copilul plange nu ii ceda instantaneu. Explica-i in cuvinte simple ce se intampla. In timp va invata ca totul se negociaza. Rezista tentatiei de a-i aplica o mica „corectie”. Copiii nu plang de durere, ci pentru ca se simt umiliti. Nu tipa la el, coboara tonul. Astfel va trebui sa fie atent ca sa auda ce ii spui. Obisnuieste sa il recompensezi de cate ori face ceva bun.