Au fost totul unul pentru altul vreme de 34 de ani, dar el a ales sa-si retraiasca tineretea! Vezi despre cine e vorba!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Dragostea a fost fulgeratoare. Faptul ca Petre Roman avea doar 24 de ani, cu sase mai putini decat Mioara (pe atunci Georgescu), nu l-a impiedicat pe barbatul considerat un Don Juan sa puna problema ferm: o voia! Pe viata! Doua zile i-a citit poezii. In a treia a cerut-o de sotie. Iar ea, multi ani mai tarziu, avea sa spuna ca…”da, a fost o foarte mare dragoste. Adevărata iubire a vieţii mele, pasionala, dar şi matura si profundă.”

Si anii au trecut ca zilele. Ani frumosi, desi grei. Din cauza mariajului cu baiatul lui Valter Roman, un proscris al regimului comunist, Mioara a fost data afara de la Radiodifuziunea Romana si si-a pierdut dreptul de semnatura. S-a “recalificat” si a devenit profesoara de limba si civilizatie araba. Apoi a venit pe lume Oana, copilul care le-a completat armonios existenta. “Ţineam la viaţa de familie amândoi. Ne mutaseram într-un apartament pe Ana Ipătescu, pe care l-am aranjat împreună. Acolo am petrecut cele mai frumoase sărbători de iarnă, cu fetele, cu bunicii, cu sarmale, prajituri si brad”.

Anii tulburi de dupa 1989, responsabilitatea functiei de prim-ministru a lui Petre Roman, atentia excesiva a presei asupra vietii lor, gustul amar al tradarilor, atacurile, dezechilibrul politic si social, toate aceste experiente nu le-au macinat familia.

Dimpotriva. Sotii Roman au ramas uniti, aproape simbiotici. Pana intr-o zi. Sau intr-o luna, poate un an. Petre Roman a fost extrem de zgarcit in declaratii. Mioara a recunoscut, resemnata, cum au aparut fisurile, cum ele au devenit crapaturi, cum…

Dupa 34 de ani de casnicie, intr-o dupa-amiaza de iarna, de februarie cenusiu si deloc vestitor de primavara, Petre Roman si-a facut bagajele si a plecat de acasa. Lasa in urma amintirea unei mari iubiri. Ca sa inceapa o alta, alaturi de mai tanara Silvia Chifiriuc.

Mioara, insa, n-a mai vrut sa iubeasca. N-a mai putut: “Nu, nu. Oricum nu mai era loc. Exista flăcări care ard şi ard. Nu e vorba aici de vârstă sau energie. Sunt lucruri unice în viaţă, atât de frumoase, că nu pot fi înlocuite. Am fost cu adevarat fericiti. Cati oare, pe lume, pot spune asta cu mana pe inima?”

(Malina Pana)