Andreea Marin continuă dezvăluirile după divorţ: „Viaţa noastră n-ar trebui să se împartă în: înainte şi după divorţ”

Astfel, într-un interviu recent, vedeta vorbeşte despre iubire, relaţia pe care o are cu fiica sa, dar şi despre despărţirea de artista.

În ciuda unor relaţii eşuate, Andreea a recunoscut că ea în continuare crede în iubire şi că scopul oamenilor este să se nască pentru a iubi, deşi nu prea reuşesc acest lucru.

„Eu cred că nu are cine să ne înveţe. Pentru că nu e chiar simplu. Nu e simplu să zici: de mâine gândesc pozitiv. Poate reuşeşti, preţ de o secundă, după care îţi vin în minte toate celelalte gânduri care nu-ţi dau pace şi care te fac să înţelegi că viaţa nu-i uşoară.

Pe de altă parte, puterea e în noi. Niciodată nu va veni din afara noastră. O întâlnire pe care o ai în viaţă, şi care nu e întâmplătoare, te poate face să înţelegi că există o soluţie pentru tine, dar soluţia nu ţi se oferă pe tavă.

O idee din afară e bună, dar trebuie să o treci prin filtrul personal şi să o scoţi înapoi, la lumină, împlinind-o. Energia vine din noi, în noi trebuie să căutăm soluţii.

Am probat asta o viaţă, până la 38 de ani, sunt foarte încrezătoare că lucrurile bune se întâmplă numai dacă noi punem fundamentul pentru ele. Altfel, nu sunt de durată, nu ne putem baza pe ele pe termen lung”, a spus Marin celor de la viata-liberă.ro.

Andreea a discutat deschis şi despre bani şi valoarea acestora în comparaţie cu sufletul – „Cred că, dacă pui în fiecare zi cărămidă peste cărămidă, în mod sănătos, până la urmă n-ai cum să nu ajungi într-o direcţie bună.

Şi vin şi banii. Mai mulţi, mai puţini, nu e nevoie să avem o viaţă de huzur ca să fim fericiţi. Cunosc foarte mulţi oameni cu contul gras şi cu o viaţă neîmplinită, din punctul lor de vedere”.

Cât despre viaţa după divorţ, ea spune: „Nu e cu mult diferită. Viaţa noastră n-ar trebui să se împartă în: înainte şi după divorţ. Viaţa noastră ar trebui să se împartă în: înainte nu ştiam ce merit şi acum am învăţat că pot mai mult.

Despre asta e vorba. E vorba, din nou, despre respectul pe care ni-l acordăm nouă înşine şi despre încrederea că merităm mai mult în viaţă. Şi de ce să nu luăm de la viaţă darurile care ni se cuvin – fireşte dacă demonstrăm că le merităm”.

(A.T.)