“Poliţistul lui Boureanu“ ar fi comis-o din nou! Regizorul VLAD PETRI, pus într-o situaţie neplăcută de omul legii

“Poliţist, subiectiv >>>

Aseară găsesc în cutia poştală un plic din partea Poliţiei Rutiere prin care mi se comunică faptul că am fost implicat într-un accident în data de 7 august şi să mă prezint în maxim 5 zile, în caz contrar voi primi o amendă între 3045 şi 14500 ron şi între 21 la 100 de puncte de penalizare. Mă uit la plic, data poştei e de ieri, mă frământ cu accesarea sertarelor trecutului, deschid agenda de pe birou, mă uit în telefon, la browsing history.

La data şi ora presupusului accident maşina era parcată în faţa blocului, iar eu eram pe facebook, şi pe ceva canale de ştiri. Asta zice Chromul, cel puţin.

Ajung la secţia de poliţie unde mă întâmpină agentul Ovidiu Andrei, personaj devenit celebru după aplicarea uppercut-ului în figura lui Boureanu. Mă invită să iau loc şi mă întreabă de ce am fugit de la locul accidentului Ceeee? Care fugit? Care accident?

„Domnule Petri, dar de ce nu vă găsesc în sistem? V-am căutat şi nu v-am găsit numărul de telefon. Firma pe care o aveţi nu e înregistrată la registrul comerţului?” şi alte întrebări de intimidare şi fără sens. „Vă rog să îmi daţi permisul”. Mă uit la individ şi nu îmi dau seama dacă e o farsă, poate a devenit gazda unui serial tv din care fac şi eu parte în mod involuntar şi neasumat, genul ăla de show la care afli duma la final şi lumea râde de reacţiile tale speriate.

Îmi dă o declaraţie şi îmi zice să o completez cu ce îmi aduc aminte. Îi spun că îmi amintesc că la data respectivă eram acasă în faţa monitorului, utilizând probabil aplicaţia subversivă facebook, sau fiind implicat în altă activitate de rutină matinală. Pauză de 1 minut. „A, staţi, că acum văd, scrie aici că aţi fost lovit, nu că aţi lovit.” Da, e totuşi o diferenţă de exprimare:) „Primesc multe hârtii de ăstea şi nu am citit atent. Ok, în cazul ăsta nu vă iau carnetul”. Whaat? Nu tu scuze că te-am purtat pe drumuri, că am presupus că eşti vinovat, că am invocat amenzi, etc…

Mă uit la el şi mă întreb ce o fi păţit, dacă e ironic, încearcă să îmi arate că e in charge şi face ce vrea muşchii lui sau e pur şi simplu idiot. Îmi dă de completat o declaraţie de două pagini, insistând pe desenul cu maşinile (care maşini? care accident?), pe detaliile (foarte importante) legate de starea drumului pe care a fost parcată maşina (drum drept sau curbă, umed sau uscat, o bandă sau două benzi?).

Simt că nu mai rezist, vreau să ies şi să plec, am înţeles ideea, cineva mi-a zgâriat puţin aripa, a fost binevoitor şi a anunţat accidentul, după o lună primesc o înştiinţare, pot să îmi repar aripa pe asigurarea lui, deşi nu intenţionez asta (e foarte puţin atinsă), dar nu am timp de chestii inutile, de desene cu maşini, găsirea condiţiilor de drum etc…

După alte câteva suspiciuni şi tergiversări („e cam prăfuită maşina, aţi fost la pescuit?” – aveam nişte scaune pliante în portbagaj, „aduceţi talonul şi asigurarea ca să le văd!”) poliţistul
Ovidiu îmi pune în faţă un etilotest. Îl întreb dacă e o procedură pentru investigarea aşa-zisului accident de acum o lună. „Aţi venit până aici cu maşina, nu? Am tot dreptul să vă pun să faceţi asta. Suflaţi până se stinge lumina verde.” Deja mi se pare că e prea de tot, mă mir că nu m-a pus să îi pun pe birou extintorul, triunghiurile şi trusa medicală…

Într-un final primesc o adeverinţă de reparaţie, pe care o iau şi dau să plec pe modul Usain Bolt, gata, pa, m-ai disperat, lasă-măăă în treaba ma, m-am săturat… Când dau să ies pe uşă îmi face semn să mă opresc şi mă priveşte atent: „Domnule Petri, am fost mai dur la început, pentru că urmăream altceva”.

Feeling bored and disgusted”, a scris Vlad Petri pe pagina lui de Facebook.