Motivare și motivație, două cuvinte confundate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Nu puține sunt situațiile în care un cuvânt apare într-o propoziție ori frază nejustificat în locul altuia. Se întâmplă acest lucru pentru că unii vorbitori ai limbii române pun semnul egalității între cuvinte precum „alocuțiune” și „locuțiune”, „draconic” și „diabolic”, „motivare” și „motivație” etc., chiar dacă între ele există o marcată deosebire de sens. În mod cert, avem de-a face cu o greșeală înlesnită de cele mai multe ori de asemănarea, fie chiar și aproximativă, a formei cuvintelor.

De pildă, să ne uităm la „alocuțiune” și „locuțiune”. În cazul celui din urmă, îi lipsește vocala a, iar un utilizator grăbit va considera că nu are nicio importanță a-ul din față și va crede că „locuțiune” are același sens cu „alocuțiune”.

Or, locuțiunea este un grup de cuvinte care are valoarea unei părți de vorbire (substantiv, adjectiv, verb, adverb), în vreme ce alocuțiunea este o cuvântare ocazională, scurtă, un discurs solemn ținut în fața unui comandant militar sau un discurs ținut de împărat.

Ne întoarcem acum la termenii pe care îi avem de analizat, „motivare” și „motivație”, pentru a ajunge la concluzia că cele două substantive nu se pot substitui reciproc, întrucât sensurile lor sunt diferite, în pofida folosirii eronate a lor, evident din neștiință/confuzie.

Motivare și motivație, două cuvinte confundate

Ce semnificație are motivare

Motivare vine de la verbul a motiva și înseamnă a arăta motivul sau motivele unei acțiuni, fapt, stări sufletești, ca să luăm doar o primă explicație. În orice lucrare de specialitate am căuta, vom găsi că „motivare” definește acțiunea de a motiva și rezultatul ei. Potrivit DEX, sinonime cu motivare sunt: justificare, argument, explicație, rațiune, temei, scuză.

Deși la prima vedere, termenul aparține domeniului învățământului, atunci când ne ducem cu gândul la elevi sau studenți, el este des folosit, bunăoară, și pentru cei care lipsesc de la serviciu ori de la alte evenimente unde în prealabil ar fi trebuit să fie.

Exemple în care este uzitat termenul motivare:

Elevul X s-a prezentat la dirigintele lui cu o scutire medicală în vederea motivării absențelor.
Autorul unui gest reprobabil a prezentat scuze public, sperând într-o motivare a faptei sale.
Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești.
Un parlamentar ajuns în justiție a încercat să scape de pedeapsă, aducând o motivare neargumentată.

Semnificația termenului motivație

Din punct de vedere gramatical, motivație este substantiv de genul feminin. O definire a cuvântului motivație este dată de totalitatea motivelor care determină pe cineva să facă o anumită acțiune, să tindă spre anumite scopuri/ansambu de motive care explică un act, o conduită. Motivația este în strânsă legătură cu impulsul interior.

Termenul este folosit și în psihologie, reunind, conform lui Sillamy (1996), „ansamblul factorilor dinamici care determină conduita unui individ sau totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conștientizate sau neconștientizate, simple trebuințe fiziologice sau idealuri abstacte”. Vine din franțuzescul „motivation”.

Altfel spus, motivația încearcă să explice de ce anume oamenii fac ceea ce fac, de ce preferă o activitate alteia și ce anume îi face sa treacă de la o activitate la alta. Mai simplu, motivația este puterea interioară care te împinge să treci la acțiune și să obții realizările cele mai importante pentru tine. Motivația înseamnă ambiția și dorința de a începe un lucru și de a-l duce la îndeplinire.

Exemple în care este folosit cuvântul motivație:

Motivația joacă un rol vital la locul de muncă.
Când lucrează în echipă, într-un mediu plăcut, un om este mai mulțumit și face totul, având la bază motivația pozitivă.
Pentru a deveni campion olimpic ai nevoie de muncă, antrenament și mai ales de motivație.
Există și motivație negativă, o metodă bazată pe pedeapsă. Spre deosebire de motivația pozitivă, aceasta are ca particularitate faptul că angajatii/elevii/studenții au rezultate ca urmare a fricii pe care aceștia o resimt față de șeful tiranic sau față de un anume profesor.