(P) Ce este hiperhidroza (transpirația excesivă): cum o tratăm eficient

Ce este hiperhidroza? Hiperhidroza, cunoscută și sub numele de transpirație excesivă, este o afecțiune medicală care se manifestă printr-o secreție de sudoare mult mai mare decât este necesar pentru a regla temperatura corpului.

Transpirația este un proces fiziologic normal și esențial, care ajută la răcirea corpului. Însă, pentru persoanele care suferă de hiperhidroză, această funcție devine hiperactivă, ducând la o transpirație abundentă, adesea imprevizibilă, care poate apărea în diverse zone ale corpului, cum ar fi axilele, palmele, tălpile sau fața. Această condiție poate afecta semnificativ calitatea vieții, provocând disconfort, jenă socială și probleme emoționale.

Deși poate fi o afecțiune cronică, intensitatea hiperhidrozei variază de la o persoană la alta. Pentru unii, poate fi doar o sursă de disconfort minor, în timp ce pentru alții poate fi invalidantă, împiedicându-i să-și desfășoare activitățile zilnice în mod normal.

Din cauza naturii sale discrete, dar persistente, mulți oameni nu caută ajutor medical, considerând transpirația excesivă o problemă personală, nu o afecțiune tratabilă.

Tipuri de hiperhidroză

Hiperhidroza poate fi clasificată în două categorii principale, în funcție de cauzele sale: hiperhidroză primară (focală) și hiperhidroză secundară (generalizată).

Hiperhidroza primară este cel mai frecvent tip și nu are o cauză medicală identificabilă. Se crede că este rezultatul unei dereglări a sistemului nervos simpatic. În mod normal, acest sistem reglează transpirația în funcție de stimuli precum căldura sau efortul fizic. La persoanele cu hiperhidroză primară, sistemul nervos devine hiperactiv și transmite semnale către glandele sudoripare chiar și atunci când nu există un motiv clar pentru a transpira.

Hiperhidroza secundară este cauzată de o altă afecțiune medicală sau de un factor extern. Spre deosebire de hiperhidroza primară, care afectează zone specifice, cea secundară provoacă transpirație excesivă pe tot corpul și poate apărea la orice vârstă. De asemenea, transpirația nocturnă este un simptom comun al hiperhidrozei secundare, în timp ce este rară în cazul celei primare.

Transpirație excesivă la subraț

Hiperhidroza axilară se referă la transpirația abundentă și incontrolabilă de la nivelul subrațului. Aceasta este, probabil, cea mai cunoscută formă de hiperhidroză și una dintre cele mai deranjante. Persoanele care suferă de această afecțiune se confruntă adesea cu pete vizibile de transpirație pe haine, ceea ce poate duce la jenă și la o scădere a încrederii în sine.

Deși este un proces natural, transpirația excesivă la subraț poate fi cauzată de o activitate excesivă a glandelor sudoripare locale, care răspund în mod exagerat la stimuli precum stresul emoțional sau căldura, chiar și atunci când nu există un efort fizic intens.

Transpirație excesivă la mâini și picioare

Hiperhidroza palmară (la mâini) și hiperhidroza plantară (la picioare) sunt adesea prezente împreună și sunt considerate cele mai frecvente forme de hiperhidroză primară.

Transpirația excesivă la nivelul palmelor poate fi extrem de incomodă, mai ales în situații care necesită atingerea sau strângerea mâinilor. Mâinile umede pot face dificilă prinderea obiectelor, scrisul sau utilizarea tastaturii.

Pe de altă parte, transpirația excesivă la picioare poate duce la un disconfort semnificativ și poate contribui la apariția unor infecții fungice, cum ar fi „piciorul de atlet”, și la un miros neplăcut. Purtarea de încălțăminte închisă poate agrava situația, creând un mediu umed propice dezvoltării bacteriilor.

Ambele tipuri de hiperhidroză, palmară și plantară, pot afecta serios activitățile zilnice și pot avea un impact negativ asupra calității vieții.

Transpirație excesivă la cap

Hiperhidroza cranio-facială este o afecțiune care se manifestă prin transpirație excesivă la nivelul feței, scalpului și, uneori, al gâtului.

Această formă de hiperhidroză este adesea declanșată de factori emoționali, cum ar fi anxietatea sau nervozitatea, dar și de consumul de alimente picante sau fierbinți. Pentru persoanele afectate, o simplă plimbare pe o vreme caldă sau o situație socială stresantă poate duce la o transpirație abundentă, care curge pe față și poate afecta coafura.

Din cauza vizibilității sale, hiperhidroza cranio-facială poate fi deosebit de frustrantă și poate duce la evitarea situațiilor sociale.

Care sunt cauzele hiperhidrozei

Cauzele specifice ale hiperhidrozei primare nu sunt pe deplin înțelese, dar se știe că există o predispoziție genetică. Aproximativ o treime până la jumătate dintre persoanele cu hiperhidroză primară au un membru al familiei care suferă de aceeași afecțiune. Acest lucru sugerează că moștenirea joacă un rol important în dezvoltarea acestei condiții. Transpirația excesivă apare de obicei în anumite zone ale corpului, cum ar fi palmele, tălpile și axilele, și de obicei se manifestă în timpul copilăriei sau adolescenței.

Când este vorba de hiperhidroză secundară, printre cauzele frecvente se numără:

• afecțiuni medicale – diabetul, hipertiroidismul (o glandă tiroidă hiperactivă), infecțiile, anumite tipuri de cancer (cum ar fi limfomul), tulburările neurologice (de exemplu, boala Parkinson) și menopauza pot provoca transpirație excesivă
• medicamente – anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele, medicamentele pentru hipertensiune arterială și cele pentru durere (opioide), pot avea ca efect secundar transpirația abundentă
• anxietatea și stresul – în unele cazuri, anxietatea cronică sau atacurile de panică pot fi cauzele principale ale transpirației excesive; pot agrava și hiperhidroza primară
• alcoolismul și abuzul de substanțe – consumul excesiv de alcool sau de droguri poate deregla mecanismele de termoreglare ale corpului

Simptomele hiperhidrozei

Simptomele se manifestă adesea în zone specifice ale corpului, având un impact fizic și emoțional considerabil.

Cel mai evident simptom al hiperhidrozei este transpirația vizibilă și abundentă care apare fără un motiv evident, cum ar fi căldura intensă sau efortul fizic. Această transpirație poate fi atât de severă încât picăturile de sudoare se pot scurge de pe corp.

O senzație constantă de umezeală la nivelul palmelor și tălpilor este un simptom clasic al hiperhidrozei palmare și plantare. Mâinile pot fi atât de umede încât pot face dificilă prinderea obiectelor, scrisul sau utilizarea unui ecran tactil. La picioare, transpirația excesivă poate duce la un miros neplăcut, la apariția infecțiilor fungice și la o senzație de disconfort constantă în timpul mersului.

Petele mari și vizibile de transpirație la subraț sunt o manifestare comună a hiperhidrozei axilare. Acest simptom poate fi deosebit de jenant, limitând alegerile vestimentare și provocând o stare de neliniște în situațiile sociale.

Paradoxal, transpirația excesivă poate duce la o senzație de frig, mai ales în sezoanele mai reci. Sudoarea se evaporă, răcind rapid pielea, ceea ce poate cauza frisoane și disconfort.

Pielea expusă la umiditate constantă poate deveni iritată, roșie sau inflamată. Acest lucru este valabil mai ales în zonele de frecare, cum ar fi axilele sau între degetele de la picioare.

Dincolo de disconfortul fizic, simptomele hiperhidrozei au un impact profund asupra stării emoționale și a interacțiunilor sociale

Teama constantă de a transpira în public poate duce la un ciclu vicios de anxietate. Cu cât o persoană este mai stresată de gândul că va transpira, cu atât mai mult sistemul nervos simpatic este activat, provocând o transpirație și mai abundentă. Aceasta poate duce la un sentiment de neajutorare și la scăderea stimei de sine.

Din cauza rușinii legate de transpirația vizibilă sau de mâinile umede, mulți oameni cu hiperhidroză evită situațiile sociale, cum ar fi strângerile de mână, întâlnirile romantice sau participarea la evenimente publice. Acest comportament de evitare poate duce la izolare socială și la o calitate redusă a vieții.

Așadar, hiperhidroza nu se manifestă doar prin transpirație excesivă, ci și printr-o serie de simptome fizice și psihologice care pot afecta toate aspectele vieții. Recunoașterea acestor simptome este primul pas spre a căuta ajutor medical și a găsi un tratament eficient.

Cum se pune diagnosticul corect

Diagnosticarea hiperhidrozei începe cu o evaluare clinică detaliată. Medicul, de obicei un dermatolog, va adresa întrebări despre istoricul medical al pacientului și despre simptome. Informații esențiale includ frecvența și durata episoadelor de transpirație, zonele afectate (mâini, picioare, cap, subraț etc), factorii declanșatori (stres, căldură, emoții), și impactul transpirației asupra vieții de zi cu zi.

Pentru a distinge între hiperhidroza primară (fără o cauză subiacentă) și cea secundară (cauzată de o altă afecțiune), medicul poate solicita analize de sânge sau alte investigații pentru a exclude condiții precum hipertiroidismul, diabetul sau alte tulburări.

Deși diagnosticul se bazează în mare parte pe descrierea simptomelor de către pacient, există și câteva teste clinice care pot fi folosite pentru a evalua severitatea afecțiunii:

• testul cu iod și amidon – o soluție de iod este aplicată pe zona transpirată, urmată de amidon; zonele afectate se înnegresc, indicând o producție excesivă de transpirație
• testul cu hârtie de filtru – hârtia de filtru este plasată pe zona transpirată și cântărită ulterior pentru a măsura cantitatea de sudoare produsă într-un anumit interval de timp

Tratamentul pentru hiperhidroză

Tratamentul hiperhidrozei variază în funcție de severitatea simptomelor și de zonele afectate. Opțiunile variază de la soluții topice la proceduri minim invazive și chiar intervenții chirurgicale.

Ca tratament local, de primă alegere sunt antiperspirantele pe bază de săruri de aluminiu. Această substanță activă blochează temporar glandele sudoripare. Pot fi folosite zilnic, de obicei seara, înainte de culcare.

Medicul poate recomanda și tratamente medicale precum:

• medicamente orale – medicamentele anticolinergice pot fi prescrise pentru a inhiba activitatea glandelor sudoripare; acestea au, însă, efecte secundare precum gura uscată, constipație și vedere încețoșată
• ionoforeza – această tehnică utilizează un curent electric slab, transmis printr-un vas de apă, pentru a reduce transpirația la nivelul mâinilor și picioarelor; procedura este non-invazivă și necesită sesiuni regulate pentru a menține efectul
• injecțiile cu toxină botulinică – cunoscută și ca Botox, toxina botulinică se injectează direct în zonele afectate (axile, mâini sau picioare) pentru a bloca temporar semnalele nervoase care activează glandele sudoripare; efectul durează între 6 și 12 luni, iar procedura trebuie repetată

Pentru cazurile mai severe există și proceduri minim invazive sau chiar tratament chirurgical.

MiraDry este o procedură non-chirurgicală aprobată pentru hiperhidroza axilară. Dispozitivul MiraDry folosește energie electromagnetică pentru a distruge permanent glandele sudoripare. Rezultatele sunt de lungă durată, iar glandele sudoripare din axilă reprezintă doar o mică parte din totalul glandelor sudoripare ale corpului, astfel încât distrugerea lor nu afectează mecanismul de termoreglare al organismului.

Simpatectomia toracică endoscopică este o procedură chirurgicală considerată o ultimă soluție pentru hiperhidroza severă la mâini și/sau față. Chirurgul secționează nervii simpatici care controlează transpirația în zonele afectate. Ea are un risc de efecte secundare, cel mai comun fiind hiperhidroza compensatorie, o transpirație excesivă care apare în alte zone ale corpului (spate, piept, abdomen).

Rolul deodorantelor și al antiperspirantelor

Deodorantele și antiperspirantele, deși deseori confundate, sunt, de fapt, două produse complet diferite, cu mecanisme de acțiune și scopuri distincte.

Deodorantul are ca rol principal neutralizarea mirosului corporal. Sudoarea în sine este inodoră. Mirosul neplăcut apare atunci când bacteriile de pe piele descompun transpirația. Deodorantele nu opresc transpirația. Ele conțin substanțe antimicrobiene, cum ar fi triclosanul, care ucid bacteriile responsabile de miros. De asemenea, au parfumuri care maschează orice miros rezidual. Deodorantul este ideal pentru persoanele care transpiră moderat și a căror principală preocupare este mirosul corporal. Se poate aplica oricând, dar cel mai bine după duș, pe pielea curată și uscată.

Antiperspirantele au ca rol principal reducerea sau oprirea transpirației. Ele conțin săruri de aluminiu, cum ar fi clorhidratul de aluminiu sau clorura de aluminiu. Aceste săruri formează un strat de gel temporar care blochează porii glandelor sudoripare, împiedicând astfel eliberarea sudorii. Antiperspirantele sunt recomandate pentru persoanele care se confruntă cu transpirație excesivă. Pentru eficiență maximă, se aplică de obicei seara, înainte de culcare, pe pielea curată și perfect uscată, deoarece atunci glandele sudoripare sunt mai puțin active și produsul poate pătrunde mai bine în pori.

Datorită modului lor de acțiune, cele două tipuri de produse joacă roluri foarte diferite în gestionarea hiperhidrozei.

Deodorantele nu sunt eficiente în tratarea hiperhidrozei. Acestea abordează doar consecința transpirației (mirosul), nu și cauza (producția excesivă de sudoare). O persoană cu hiperhidroză va continua să transpire abundent, indiferent de cât deodorant folosește. De fapt, combinația de transpirație excesivă și parfumuri poate duce uneori la iritații ale pielii.

Antiperspirantele sunt prima linie de tratament pentru hiperhidroză. Variantele obișnuite, disponibile în comerț, pot oferi o oarecare ameliorare pentru cazurile ușoare. Pentru hiperhidroza severă, medicii recomandă antiperspirante de uz medical care conțin o concentrație mult mai mare de săruri de aluminiu (până la 20%). Aceste produse sunt mai eficiente în blocarea glandelor sudoripare și pot reduce considerabil transpirația, în special în zonele precum axilele.

Putem preveni hiperhidroza?

Din păcate, prevenirea completă a hiperhidrozei nu este posibilă, deoarece, în majoritatea situațiilor (hiperhidroza primară), cauzele sunt genetice și țin de o disfuncție a sistemului nervos. Totuși, se pot lua anumite măsuri pentru a gestiona simptomele și a reduce impactul transpirației excesive asupra vieții de zi cu zi.

Optează pentru haine confecționate din fibre naturale, cum ar fi bumbacul, inul și mătasea. Aceste materiale permit pielii să respire și absorb mai bine umezeala decât materialele sintetice, cum ar fi poliesterul sau nailonul, care pot agrava transpirația și pot reține mirosurile neplăcute. De asemenea, hainele de culoare închisă pot ajuta la mascarea petelor de transpirație.

Folosește antiperspirante cu concentrație mare de săruri de aluminiu. Acestea sunt mult mai eficiente decât deodorantele obișnuite în blocarea glandelor sudoripare. Pentru rezultate optime, aplică-le pe pielea uscată și curată înainte de a merge la culcare.

Evită alimentele și băuturile care stimulează transpirația. Unele alimente picante, băuturi fierbinți, cofeina și alcoolul pot activa sistemul nervos și pot crește producția de sudoare. Reducerea consumului acestora te poate ajuta să ai un control mai bun asupra transpirației.

Gestionează stresul și anxietatea. Emoțiile puternice, stresul și anxietatea, sunt declanșatori comuni ai transpirației. Tehnici de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau exercițiile de respirație, pot ajuta la reducerea reacțiilor fizice ale corpului la stres.

Menține o igienă riguroasă. Un duș zilnic și utilizarea unui săpun antibacterian pot reduce numărul de bacterii de pe piele care cauzează mirosul corporal. Asigură-te că te usuci bine după duș, în special în zonele afectate, pentru a preveni apariția ciupercilor sau a iritațiilor.

Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, este important să reții că hiperhidroza este o afecțiune tratabilă. Consultarea unui medic dermatolog este cel mai bun pas pentru a stabili un diagnostic corect și pentru a alege un plan de tratament personalizat.

Sursa foto: Shutterstock