Existau prezervative și acum două secole? Chiar dacă pare cam ireală se pare că ele existau și erau folosite doar de o anumită categorie de persoane. Iată din ce erau ele făcute!
În urmă cu aproximativ două sute de ani, intimitatea arăta cu totul altfel decât astăzi. Într-o epocă în care medicina abia începea să înțeleagă cauzele bolilor și rolul igienei, oamenii cautau metode rudimentare de a se proteja în timpul contactelor sexuale. Prezervativul, așa cum îl cunoaștem azi, exista deja într-o formă primitivă, însă realizarea lui ar fi părut mai degrabă o curiozitate anatomică decât un produs de uz cotidian.
În lipsa cauciucului vulcanizat sau a latexului, care aveau să apară abia spre mijlocul secolului al XIX-lea, materialul de bază provenea direct din lumea animală. Cel mai des erau folosite intestinele subțiri de oaie, capră sau porc, curățate cu grijă, răzuite pe interior și tratate cu soluții menite să le facă mai maleabile. După ore întregi de prelucrare, rezultatul era o peliculă translucidă, ușor elastică, care putea fi tăiată, cusută și legată la un capăt.

Aceste prezervative nu erau produse de serie, ci se realizau manual, adesea de către farmacişti sau meșteșugari specializați. Erau articole scumpe, rezervate în principal nobililor, ofițerilor sau bărbaților din mediile urbane cu resurse. Pentru populația de rând, asemenea obiecte erau un lux. Prețul ridicat și rușinea socială care înconjura ideea de contracepție făceau ca ele să circule doar în cercuri restrânse, deseori în ambalaje discrete sau ascunse printre alte produse medicale.
Un detaliu interesant, dar deloc neobișnuit pentru vremurile respective, era faptul că aceste prezervative se refoloseau. După utilizare, se spălau cu apă caldă și se uscau cu atenție, iar unii producători includeau chiar instrucțiuni scrise pentru curățare și întreținere.
În urmă cu două sute de ani, prezervativele nu erau produse destinate tuturor. Ele erau folosite în principal de bărbații din clasele sociale înstărite, nobili, ofițeri, oameni de afaceri sau intelectuali, care își permiteau costul ridicat al acestor articole confecționate manual.
O NOUĂ DESCOPERIRE RARĂ ÎN IERUSALIM! S-A SCRIS ISTORIE: „ÎN ULTIMII 100 DE ANI, AM GĂSIT DOAR 17”