În Banatul cel domol și roditor, unde porcul nu-i doar hrană, ci rânduială și sărbătoare, se păstrează încă o mâncare rară, grea și cu dichis: șoriciul umplut. Rețetă veche, ținută din moși-strămoși, notată și păstrată cu migală de Radu Anton Roman, această mâncare spune povestea unei lumi în care bucatele se făceau cu răbdare, cu foc domol și cu respect pentru fiecare bucată de carne.
Nu se mai gătește des șoriciul umplut în zilele noastre, căci vremurile s-au schimbat, iar graba a luat locul răgazului. Totuși, prin părțile bogate ale Banatului – pe lângă Dunăre, pe la Moldova Nouă, Bârzava, Buziaș ori Recaș – încă se mai păstrează datina. Aici, porcii sunt grași, bine hrăniți, iar slănina lor nu apucă să fie afumată, ci se preface degrabă în untură și jumări, cum e rânduiala locului.
Meșterii șvabi, oameni deprinși din pruncie cu taina porcului, știu să desprindă din șira groasă de slănină o foaie mare de șorici, albă, curată, cu doar un deget de grăsime sub ea. Nu-i lucru de mântuială, ci meșteșug adevărat, făcut cu mână sigură și cu ochi format din tată-n fiu.
Ceapa se taie peștișori și se călește domol în untură, până prinde culoare și miros dulce. Se adaugă carnea și se lasă la prăjit molcom, aproape un ceas, mai stropind din când în când cu apă caldă. Apoi se pun morcovii rași și usturoiul tocat, lăsându-le să se împrietenească bine cu carnea.
Când totul s-a muiat și s-a rumenit frumos, se dă deoparte și se lasă la răcit. Abia atunci se amestecă varza, ouăle, vinul, pasta de roșii, condimentele și cimbrul, până iese o umplutură legată și mirositoare.
Șoriciul se coase ca o pungă, se umple cu această tocătură, se închide bine și se așază în tavă unsă cu untură. Se dă la cuptor, iar spre sfârșit se stropește cu bere, ca să se înmoaie și să capete mireasmă caldă, „ca o moară de deal”, cum spuneau bătrânii.
În satele bănățene, femeile aveau grijă ca în ziua de Anul Nou să fiarbă cap de porc sau purcel, niciodată găină. Se spunea că porcul râmă înainte, iar odată cu el merg și treburile casei. Găina, dimpotrivă, scurmă înapoi – și cu ea s-ar întoarce norocul. De aceea, cine voia spor și belșug, punea porc pe masă și mulțumea pentru anul ce vine.
CITEȘTE ȘI:
Mâncare de castraveți murați – rețeta gorjeană a lui Radu Anton Roman, perfectă după masa de Crăciun