Pe cea mai mare parte a planetei, răsăritul și apusul sunt evenimente zilnice, care marchează începutul și sfârșitul unei zile. Există însă un loc pe Pământ unde acest ritm obișnuit dispare complet. Fenomenul este unul dintre cele mai fascinante efecte ale modului în care Pământul se mișcă în spațiu.
La Polul Nord, Soarele răsare o singură dată pe an și apune tot o singură dată, iar între aceste două momente lumea trece prin luni întregi de lumină continuă și apoi de întuneric aproape total.
Explicația se află în înclinația planetei noastre. Pământul este înclinat pe axa sa cu aproximativ 23,5 grade, iar această înclinație face ca diferite regiuni ale planetei să primească cantități diferite de lumină solară de-a lungul anului.
În apropierea polilor, efectele acestei înclinații sunt mult mai evidente decât în alte zone ale globului. Aici, Soarele nu urmează traseul obișnuit de răsărit și apus pe care îl vedem zilnic în majoritatea locurilor de pe planetă. În schimb, el pare să se deplaseze într-un cerc larg pe cer, fără să dispară sub orizont timp de luni întregi.
La Polul Nord, momentul în care Soarele apare pentru prima dată după lunga perioadă de întuneric are loc în jurul echinocțiului de primăvară, pe 20 sau 21 martie. Atunci se produce ceea ce astronomii numesc „răsăritul anual”.
După acest moment, Soarele rămâne permanent deasupra orizontului. Timp de aproximativ șase luni, el nu mai apune deloc. Lumina este continuă, iar ziua pare să nu se mai termine niciodată.
Acest fenomen este cunoscut sub numele de zi polară sau „soarele de la miezul nopții”, deoarece chiar și la miezul nopții Soarele poate fi văzut pe cer.
Ciclul se inversează în jurul echinocțiului de toamnă, aproximativ pe 22 sau 23 septembrie. Atunci are loc singurul apus al anului la Polul Nord.
După acest moment începe noaptea polară, o perioadă care durează tot aproximativ șase luni. În acest interval, Soarele nu mai apare deloc deasupra orizontului.
Regiunea rămâne într-un întuneric prelungit, iar lumina naturală provine doar de la lună, de la stele sau de la spectaculoasele aurore boreale care colorează cerul arctic.
Mișcarea Soarelui la Polul Nord este foarte diferită de cea pe care o observăm în restul lumii. În loc să răsară și să apună rapid, el se deplasează foarte lent pe cer.
Primăvara, Soarele începe să urce treptat, descriind o spirală pe cer. În fiecare zi se ridică puțin mai sus deasupra orizontului.
Punctul maxim este atins în jurul solstițiului de vară, pe 21 iunie, când Soarele se află la cea mai mare înălțime deasupra Polului Nord. După acest moment, el începe să coboare lent, până când ajunge din nou la orizont în toamnă.
Pentru oamenii care s-ar afla la Polul Nord, experiența ar fi cu totul diferită de cea a unei zile obișnuite. Răsăritul nu ar dura câteva minute, ci zile întregi, deoarece Soarele urcă foarte lent deasupra orizontului.
După acest moment, ar urma aproximativ șase luni de lumină continuă, fără niciun apus. Apoi ar veni șase luni de întuneric aproape total, perioadă în care cerul ar fi dominat de stele și de aurore boreale.
Astfel de cicluri extreme de lumină și întuneric există doar în regiunile polare ale planetei: Arctica, în jurul Polului Nord, și Antarctica, în jurul Polului Sud.
Din acest motiv, ideea că Soarele răsare și apune o singură dată pe an la Polul Nord nu este doar o curiozitate geografică, ci și una dintre cele mai spectaculoase demonstrații ale felului în care mișcarea planetei noastre modelează viața și natura pe Pământ.
CITEȘTE ȘI: Puțini știu: ketchupul era vândut ca medicament în anii 1830. Povestea sosului care se găsea în farmacii