Săptămâna Mare este una din cele mai impresionante perioade din an, având ca puncte centrale, judecata, moartea și învierea lui Iisus, piloni importanți ai religiei creștine. Pentru că fără proces nu ar fi avut loc nici moartea sau învierea Domnului, analizăm împreună desfășurarea procesului Mântuitorului și legalitatea acestui proces.
Am fost pasionat din copilărie de religie și în special de creștinism. Odată cu înaintarea în vârstă am trecut de bucuria Crăciunului și am devenit mai interesat de chestiuni mai profunde, adică exact perioada Pascală.
Peste ani, pentru o perioadă de vreme am studiat și Teologia, iar pe lângă Istoria Bizanțului, materia mea preferată a fost Noul Testament. La un examen, mi-a picat exact subiectul procesului Mântuitorului, legalitatea sau ilegalitatea acestui proces.
Într-o perioadă în care România este profund implicată în lupta anticorupție iar românii intersați de justiție, consider că subiectul poate fi ofertant în Joia Mare, adică exact ziua în care pornește
cea mai importantă acțiune a Evangheliei.
Tema aceasta a fost dezbătută în cărți, tratate, a fost dezbătută de istorici, teologi și chiar juriști. Nu este de mirare având în vedere că din pricina acestui proces istoria lumii a fost împărțită în două. Înainte și după Hristos.
Atunci când se studiază acest proces, pe lângă Evanghelii – adică scrierile martorilor aproape oculari, principalele surse sunt scrierile istoricului, și expertului legii mozaice, Iosephus Flavius, cele ale filosofului evreu Philo din Alexandria, scriitorului patristic Tertulian sau cele ale juristului roman Ulpian.
Guvernator al Galileii, care pe atunci era o provincie romană, locul în care a activat în principal Iisus, unele dintre faptele sale petrecute aici ajungând să fie capete de acuzare în procesul despre care vorbim. Irod Antipa este fiul lui Irod cel Mare-unul dintre cei mai cruzi regi iudei. Irod Antipa este binecunoscut din întâmplarea cu Ioan Botezătoru, cel care sfârșește decapitat după ce îl acuză pe monarh de incest, acesta trăind cu femeia fratelui său, Arhelaus, guvernatorul Iudeii- înlocuit în acea perioadă de Pilat din Pont.
Lider influent, era fostul șef al Sinedriului, adică organul care conducea politic și religios evreii. A exercitat această poziție timp de 25 de ani, apoi, avea să dea mai departe prerogativele în cadrul familiei sale, ginerilor și fiilor săi, dar exercita în continuare o mare influență asupra Sinedriului prin relații și mijloace bănești.
Familia sa deținea în același timp casele de schimb valutar din Templu dar și boxele din templu unde se sacrificau animalele, aceste boxe fiind închiriate contra cost.
Marele preot, ginerele lui Ana. Acesta conduce Sinedriul timp de 19 ani aflându-se în funcție la momentul arestării lui Iisus. De altfel acesta este principalul acuzator al lui Iisus, este cel care îl acuză de blasfemie, dar și cel care îl condamnă pe Mântuitor încă înainte de începerea procesului.
Era organul de conducere religioasă și politică a evreilor, consiliul suprem și cea mai înaltă curte de justiție. Avea sediul la Ierusalim și era compus din 71 de membri, preoți, cărturari, bătrâni, prezidat de Marele Preot. Funcțiile sale erau de organ administrativ dar și cea de tribunal suprem penal și religios. Membrii săi făceau parte fie din gruparea saducheilor fie din cea a fariseilor. Deși se implica și în chestiuni politice, puterea Sinedriului de a aplica pedeapsa cu moartea era limitată.
Judecătorul roman al Mântuitorului, Pilat este guvernatorul roman al provinciei Iudeea având jurisdicție penală, politică dar și civilă. Istoricii spun despre el că era un om avid de putere, crud și violent, fiind un simpatizant al execuțiilor sumare, uneori fără nici un fel de proces.
Caracterul său îi va fi fatal chiar lui însuși, la câțiva ani după procesul lui Iisus fiind chemat la Roma pentru a fi judecat după ce executase câțiva pelerini samariteni nevinovați. Este găsit vinovat iar Pilat se sinucide în exil.
Legea mozaică este destul de clară în această privință. Erau stabilite reguli stricte care spuneau că judecătorul trebuia să fie imparțial, nu putea judeca o persoană cu care se afla în relații de prietenie sau dușmănie.
De asemenea judecătorul trebuia să fie modest, și să aibă o bună reputație în comunitate. Membrii Sinedriului, dar mai ales Ana și Caiafa nu se aflau într-o astfel de situație, fiind doi indivizi corupți care făcuseră din Templu afacerea lor personală.
Se notează că, aflându-se sub ocupație romană, conducătorii religioși ai evreilor ocupau funcțiile doar cu voia romanilor, aceștia trebuind mai degrabă să cumpere aceste poziții de la romani, adică ceea ce s-ar numi astăzi trafic de influență și mită, adică corupție generalizată și grup infracțional organizat.

În nici un caz. Citind Evangheliile aflăm ce departe de a fi imparțiali, membrii Sinedriului erau inamicii de moarte ai Mântuitorului. Acesta i-a acuzat public de nenumărate ori de ipocrizie, corupție, păcat, fățărnicie, cruzime. Membrii Sinedriului se vor întâlni de nenumărate ori pentru a conspira împotriva lui Iisus și pentru a plănui arestarea, judecarea sa și mai ales executarea sa.
De fapt Iisus reprezenta o amențintare directă pentru farisei și saduchei, dar și față de Legea Veche pe care aceștia o respectau. În timp ce Iisus propovăduia iubirea, Legea Veche venea cu sintagma ”dinte pentru dinte”. Episodul cu vânzătorii din Templu a fost determinant, Iisus atentând la mijloacele financiare pe care membrii Sinedriului le încasau.
Iisus a avut parte de trei procese religioase. Unul în fața lui Ana, unul în fața lui Caiafa și unul în fața Sinedriului.

Primul proces a avut loc înaintea lui Pilat, al doilea înaintea lui Irod Antipa și cel final dinaintea lui Pilat.
Acuzația față de Iisus se referea la legea romană numită Lex Julia Majestatis. Aceasta era o lege romană fundamentală, introdusă de Iulius Cezar, extinsă de Împăratul Augustus, și se referea la acțiunile împotriva poporului roman și a siguranței statului, dar pe vremea lui Tiberius- cel care domnea atunci când a trăit Iisus-a fost exstinsă din nou, acum pedepsind orice ofensă adusă Împăratului sau imaginii Împăratului.
Deși nu era cetățean roman, Iisus parcurge alături de Pilat toate fazele unui proces roman. Rechizitoriul, interogatoriul, apărarea și verdictul- în acest caz achitarea. Pilat prezintă faptele, apoi îl întreabă pe Iisus dacă este Împăratul Iudeilor.
Iisus se apără spundând că Împărăția sa nu este din lumea aceasta. Pilat, suficient de mobilat intelectual își dă seama că Iisus se referă la concepte filozofice și că nu reprezintă nici un pericol pentru Imperiul Roman și decide să îl elibereze.
Aflând la finalul procesului că Iisus nu era cetățean roman, și că era galileean, acesta decide, deși îl găsise nevinovat, să îl trimită în fața lui Irod cel care, măcar cu numele, guverna Galileea. Irod îl primește și după ce îi cere să facă câteva scamatorii, își declină competența teritorială afirmând că ultimele fapte de care fusese acuzat Iisus se întâmplaseră la Ierusalim. Iisus este trimis din nou în fața lui Pilat.
Acest al treilea proces, al doilea din fața lui Pilat este în mod vădit lipsit de orice legalitate, Iisus fiind deja achitat odată de procuratorul roman. Se încalcă un principiu de drept valabil până în ziua de astăzi, acela care spune că o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeași faptă.
Trecând peste acest principiu încălcat, felul în care s-a desfășurat acest al treilea proces și ultim este din nou ieșit din orice uz de drept. Pilat se află sub presiunea elitelor religioase evreiești care îl amenință voalat cu pierderea funcției, apoi se află sub presiunea mulțimii ațâțată de aceeași elită religioasă.
Căutând o cale disperată de ieșire, acesta uită cu totul de dreptul roman și apelează la tradiția iudaică a grațierii de Paști. Rezultatul final îl știm cu toții, un nevinovat este înlocuit cu un vinovat. Asistăm la o răsturnare a primului verdict, răsturnare produsă total lipsit de legalitate.

Privind în urmă, este greu afirmat că justiția de atunci a fost una dreaptă, fiind profund influențată de interese, presiuni și jocuri de putere. Dacă facem o paralelă cu prezentul, chiar dacă nici astăzi justiția nu este perfectă și nu întotdeauna echitabilă, de cele mai multe ori cadrul legal este respectat, iar garanțiile procesuale există și sunt aplicate.
Probabil că, dacă ar fi fost judecat în zilele noastre, Iisus ar fi avut parte de un proces cu totul diferit, în care prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare și regulile de procedură ar fi schimbat radical deznodământul. Dar, dacă ne gândim la personaje contemporane ca Snowden sau Assange, care, la fel ca Iisus au contestat autoritatea pământească, situația pare la fel de complicată și în 2026.
CITEȘTE ȘI: De ce ciocnim ouă roșii de Paște? Legenda și semnificația acestui obicei străvechi