Check in | Cum s-a stricat Vama Veche în ultimii ani. Te duci pentru muzica lui Chirilă și dai de Dani Mocanu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Vama Veche nu mai e un refugiu, ci o mare dezamăgire comercială care mi-a rănit cele mai frumoase amintiri de suflet. Libertatea aceea pură a fost îngropată sub mormane de bani și fițe. S-a dus magia rockului de la malul mării, iar chitara a tăcut definitiv. S-a așternut tăcerea peste focurile de tabără unde piesele lui Tudor Chirilă ne uneau sufletele, iar acum duduie doar boxele cu Dani Mocanu.

Unde este stațiunea aceea sălbatică în care fugeam cu toții în picioarele goale, fără bani în buzunar, doar ca să fim liberi? Atmosfera aceea pură, hippie și boemă, în care toată lumea se iubea și împărțea o pătură pe nisip, a fost îngropată definitiv de un val comercial agresiv și de un materialism dureros. Vama s-a transformat dintr-un refugiu al rebelilor într-o mașinărie de făcut bani, unde totul e de vânzare!

Adio, Vama mea de suflet!

Recunosc, am crescut cu muzica lui Tudor Chirilă și aveam în minte acele nopți magice de altădată, pline de nostalgie. M-am dus în Vamă cu sufletul deschis și cu un scop curat: să scap de griji și să ascult acorduri de chitară la un foc de tabără, sub cerul liber. Voiam doar conexiune, simplitate și liniștea pe care o simțeai cândva pe acele plaje pustii.

Din păcate, iluzia s-a spart în mii de bucăți în doar câteva minute! Ceea ce trebuia să fie un colț de libertate s-a transformat într-un spațiu complet artificial, unde sufletul vechi al Vămii nu mai are loc de atâta comerț și opulență.

Cum s-a stricat Vama Veche în ultimii ani

Dezamăgirea a fost totală când am văzut ce fel de oameni au ajuns să vină în Vamă. În loc de rockeri cu plete, haine lejere și oameni care cântă în grup refrenele celor de la Iris sau Compact, am dat peste o faună complet nouă și agresivă.

Plaja este acum plină de bărbați cu „cefe late” și lanțuri groase, care se plimbă ostentativ și ascultă la maximum în boxe portabile manele! Nu am o problemă cu manelele, ba chiar sunt momente în care îmi plac și le ascult. Dar Vama… Vama era singurul petic de pământ unde aveam curajul să-mi dau jos toate măștile, să lepăd hainele rigide și să fug de oamenii superficiali.

Era singurul loc în care mă regăseam, în care redeveneam eu, cea adevărată. Îmi curățam sufletul stând desculță pe nisip, cu o cană de cafea în mână, învățând din nou să mă bucur de lucrurile simple.

Plâng pe o plajă care nu mă mai recunoaște

Pentru mine, Vama n-a fost niciodată o simplă destinație de vacanță. A fost locul în care îmi aduceam aminte de tot ce mi-au sădit părinții în inimă când eram copil: să rămân un om bun, să nu mă las înghițită de superficialitatea lumii, să tremur de fericire la fiecare răsărit ca și cum ar fi primul și singurul, și să cred, cu toată ființa mea, că simplitatea și naturalețea vor învinge întotdeauna răul.

Acum plâng pe o plajă care nu mă mai recunoaște. Buldozerele au strivit primul sărut și speranța că iubirea e totul
Adoram să mă pierd în noapte cu prietenii, fără planuri, fără griji, doar noi și câteva beri împărțite frățește pe malul mării. Mi-e un dor sfâșietor, de-a dreptul dureros, de focurile de tabără în jurul cărora ne strângeam și ne descărcam sufletele, vorbind liber sub cerul liber.

Adio, Stuf Vama Veche!

Mi-e dor să dansez desculță, simțind îmbrățișarea nisipului ud, în timp ce briza purta acordurile celor de la Vama Veche, Queen, Metallica, Mircea Baniciu, Semnal M sau Compact. Mi-e dor de aerul rebel din „Expirat” și din „Stuf”.

Am plâns în hohote când am aflat că „Stuful” a fost dărâmat. Odată cu zidurile acelea, buldozerele au pus la pământ și cele mai sfinte amintiri ale mele. Au strivit sub șenile primul shot de tequila băut cu ochii închiși, prima noapte albă din viața mea, primul răsărit, primul sărut adevărat și speranța aceea curată, de copil, că iubirea este cel mai de preț dar de pe pământ.

Am crezut că binele va învinge răul

Astăzi, plaja s-a umplut de șezlonguri rigide de 100 de lei pe zi, supermarketuri cu prețuri mai mari ca în Dubai și cazări de lux care costă cât o vacanță pe Coasta de Azur. S-au ridicat cluburi ca în Mamaia, unde muzica techno duduie mecanic, dar e complet goală, lipsită de orice strop de trăire. Până și hipioții, care te strângeau în brațe pe strada principală cu atâta căldură și făceau chetă pentru o bere, au dispărut ca o fantomă.

Locul libertății absolute a fost ocupat de o paradă a deșertăciunii. Snobii își etalează mașinile scumpe pe alei, iar oamenii intră în cluburi doar ca să se filmeze să dea bine pe Instagram. Pe nisipul unde înainte alergam în picioarele goale, acum defilează pițipoance chinuite pe tocuri cui, care abia își țin echilibrul, iar în jur vezi bărbați mai epilați și mai aranjați decât mine. S-a dus toată magia, s-a dus tot ce era pur…

Mi-aș dori din tot sufletul ca timpul să curgă înapoi, ca lucrurile să revină, ca inocența să se întoarcă pe plajă, dar simt cum se stinge și ultima speranță. Nu-mi mai rămâne decât să strâng la piept amintirile și să accept că totul s-a terminat. Nopțile calde și magice de la „Stuf” au fost înlocuite definitiv cu frapiere pline de șampanii Moët.

M-am plâns aici destul. Până la urmă… în Vamă am învățat cea mai importantă lecție. Și sună cam așa: „Nimeni n-o să îți explice ce e dragostea. Asta singur, într-o zi de vară, o vei afla.”

VEZI ȘI: Vama Veche e mai scumpă decât Mamaia! Cât a dat un turist pentru o bere, un suc și o cafea

In Mamaia e ceva normal, dar in Vama Veche….Vamaiotii si-au facut cruce cand au vazut cum a aparut aceasta tanara printre ei