Ultima săptămână dinaintea începerii Postului Mare al Paștelui este denumită și Săptămâna Albă. În perioada 16-22 februarie 2026 cei credincioși urmează să treacă printr-o serie de schimbări care au loc atât din punctul de vedere al alimentației, cât și din perspectiva spirituală.
Anterioară perioadei Postului Paștelui care începe luni, 23 februarie 2026, Săptămâna Albă marchează cea de-a doua cea mai importantă perioadă din punct de vedere spiritual pentru creștin-ortodocși. În acest sens, Săptămâna Albă este săptămâna în care creștinii încep o diversificare alimentară, dar și în care se reacomodează cu învățăturile biblice.
Din data de 16-22 februarie au loc schimbări drastice în viața credincioșilor. Această săptămână poate reprezenta și o treaptă spre curățirea trupească și sufletească pe care cei evlavioși trebuie să o îndeplinească în totalitate în perioada Pascală.
Total interzis în această săptămână este consumul cărnii, aliment primordial care este interzis în totalitatea în perioada Postului, cu excepția dezlegărilor. În zilele de miercuri și vineri credincioșii pot consuma ouă, lapte, brânză și pește.

Alături de dezlegarea la ouă, lapte, brânză și pește din zilele de miercuri și rânduielile liturgice din această săptămână, în Biserică se rostește o rugăciune însoțită de mătănii. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – „Doamne și Stăpânul vieții mele” este din punct de vedere simbolic o acomodare cu răbdarea și reveenirea la abțineri.
Metaforic, Săptămâna Albă face trimitere clară la albul alimentelor permise pentru a fi mâncate, culoarea alb putând fi interpretată ca o haină a credinciosului care nu trebuie să fie pătată, potrivit doxologia.ro
În Biserici, pe toată perioada Săptămânii Albe, în zilele de miercuri și vineri, preoții nu vor mai oficia Sfânta Liturghie.
Postul Paștelui va începe în acest an pe 23 februarie și se va încheia pe 11 aprilie, iar Paștele Ortodox se va sărbători pe 12 aprilie.
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)
Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)
Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…”
Vezi și: