Lumea muzicii tradiționale românești a mai pierdut un artist, după ce Percea Mondialu, unul dintre cei mai apreciați lăutari din zona Olteniei, a încetat din viață. Artistul era cunoscut pentru stilul său elegant, interpretarea profundă și discreția rar întâlnită în breasla sa. Vestea trecerii în neființă a îndurerat nu doar comunitatea lăutarilor, ci și publicul care i-a admirat muzica de-a lungul deceniilor.
Percea Mondialu nu a fost doar un violonist talentat. A fost un simbol al decenței și al muzicii curate, potrivit celor ce l-au cunoscut. Într-un mediu artistic unde, uneori, rivalitățile și orgoliile pot umbri harul, el s-a remarcat prin tăcerea lui aleasă și prin refuzul de a se implica în controverse. A preferat să răspundă provocărilor cu sunetul viorii, să construiască prin artă și să rămână fidel unui cod moral care i-a adus respectul tuturor.
Activ în special în regiunea Olteniei, Percea Mondialu a cântat la nenumărate evenimente, fiind invitat constant la petreceri, nunți, botezuri și alte momente importante din viața comunităților locale. Fără a căuta faima cu orice preț, el a ajuns cunoscut tocmai prin autenticitatea sa. Numele „Mondialu” i-a fost atribuit cu afecțiune de cei care îl ascultau, o recunoaștere a valorii sale universale, în ciuda faptului că nu a fost un nume prezent frecvent în lumina reflectoarelor sau în media.
Publicul îl recunoștea nu doar pentru măiestria la vioară, ci și pentru atitudinea sa caldă și respectuoasă. Departe de stereotipurile lăutarului expansiv, el era un om modest, apropiat de ceilalți, mereu cu o vorbă bună și o atitudine calmă. Îi asculta pe toți, de la lăutari veterani la tineri aflați la început de drum, și nu se considera superior nimănui. Pentru mulți, era o prezență liniștitoare, un punct de echilibru în tumultul artistic.
Muzica lui Percea Mondialu era o formă de comunicare profundă. Fiecare melodie interpretată de el spunea o poveste, iar arcușul său reușea să transmită emoții care nu puteau fi exprimate în cuvinte. Fie că era vorba despre o doină tristă sau o sârbă de veselie, interpretarea sa era mereu autentică și pătrunzătoare. Pentru cei care l-au ascultat, muzica lui a însemnat mai mult decât entertainment, fost o formă de legătură cu rădăcinile, cu tradițiile și cu sufletul neamului românesc.
Citește și: BOGDAN TEODORESCU A MURIT. MARE DOLIU ÎN LUMEA PRESEI DIN ROMÂNIA