În 2026, regulile pentru închirierea locuințelor pe termen scurt rămân stricte, iar proprietarii trebuie să țină cont că nu orice astfel de activitate este considerată automat cazare turistică
Totuși, atunci când închirierea se adresează persoanelor aflate în călătorie și spațiul este pus la dispoziția publicului larg, certificatul de clasificare devine obligatoriu, iar sancțiunile pot ajunge până la 50.000 de lei.
Legislația definește cazarea turistică drept oferirea unui spațiu amenajat pentru înnoptare, pentru o perioadă limitată, mai mică de un an, indiferent dacă sunt incluse sau nu servicii de masă.
Criteriul decisiv este destinația: locuința devine structură de primire turistică atunci când este închiriată persoanelor aflate în afara mediului lor obișnuit.

Obligația obținerii certificatului de clasificare revine atât firmelor și PFA-urilor înregistrate la Registrul Comerțului, cât și persoanelor fizice care închiriază proprietăți în scop turistic.
Pentru persoanele fizice există o limită clară: maximum șapte camere pot fi închiriate fără a fi necesară înființarea unei forme juridice. Depășirea acestui prag schimbă regimul fiscal și impune înregistrarea unei entități economice.
Există însă situații în care clasificarea nu este necesară. Închirierea pe perioade de cel puțin un an, cazarea persoanelor aflate temporar în localitate pentru muncă sau oferirea ocazională a locuinței către rude și prieteni nu intră în categoria activităților turistice.
Clasificarea stabilește nivelul de confort și dotările minime, unitățile putând primi între una și trei stele. Pentru apartamente, sunt obligatorii camera de zi, dormitorul și baia proprie, precum și o bucătărie sau un spațiu special destinat turiștilor.
Camerele individuale trebuie să aibă minimum 10 mp pentru un singur pat sau 12 mp pentru două paturi, acces direct la baie și posibilitatea utilizării unei bucătării dedicate turiștilor.
Accesul în camere și băi trebuie să fie direct, fără traversarea altor dormitoare, iar spațiile situate peste etajul patru trebuie să fie deservite de un lift funcțional. Toate aceste cerințe sunt verificate în procesul de clasificare.
Dosarul necesar se depune la Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului și include cererea tip, actele de proprietate, fișa de încadrare, documentele fiscale și acordul asociației de proprietari și al vecinilor.
Obținerea acordului vecinilor poate genera întârzieri, iar un refuz nejustificat poate fi contestat doar în instanță. Autoritatea emite inițial o autorizație provizorie, urmată de o verificare la fața locului în maximum 90 de zile, iar certificatul final este acordat doar dacă toate criteriile sunt respectate.
Desfășurarea activității fără clasificare sau continuarea acesteia după retragerea autorizației atrage amenzi între 30.000 și 50.000 de lei, iar în anumite cazuri sancțiunile se pot cumula, transformând lipsa certificatului într-un risc financiar semnificativ pentru proprietari.
CITEŞTE ŞI: Horoscop bani martie 2026. Zodiile care au noroc pe plan financiar