„Banii nu ne ajung nici pentru intretinerea apartamentului”

Ma numesc Stanculescu Alexandru si sunt student la Facultatea de Management din Slatina, anul II, la zi. Provin dintr-o familie monoparentala in care singurul parinte care ma intretinea, mama, este hipoacuzica. Amandoi traim din pensia ei de boala de 391 de lei (dupa marirea de la 1 octombrie) si din ajutorul de handicap de 217 lei. A trai este un fel de a spune deoarece banii nu ne ajung nici pentru intretinerea apartamentului in care locuim, fara caldura si apa calda. Deseori, factura de curent electric este mai mare decat pensia mamei. Si atunci, mai pot eu visa, ca orice tanar, sa am un calculator sau o masina. Nu pot. Pe 3 noiembrie 2006 am trait cea mai cumplita drama posibila. Fratele meu, Bogdan, mai mare decat mine cu un an, a murit in accident la 2 luni dupa BAC. La 6 saptamani dupa el a murit si bunicul dinspre mama, singurul nosru sprijin. Sunt inmormantati alaturi, in comuna Oporelu, jud. Olt. Pana acolo sunt 25 de km. Daca as avea o masina, as merge mai des la mormantul lor, cu o floare si o lumanare, sa le spun cat de mult imi lipsesc. Daca as avea o masina, n-as mai merge pe jos cativa km pana la facultate, zilnic, din cauza ca n-am bani de autobuz sau de taxi, cum vin colegii mei. Mentionez ca facultatea este in afara orasului, in Padurea Strehareti. Daca as avea o masina, as vizita-o pe mama mai des deoarece nu aude si acum are nevoie de mine, ca e batrana si bolnava de atat plans. Pe 23 noiembrie 2008 voi implini 20 de ani. Oare cum ar fi ca in aceasta zi, eu, baiatul unei hipoacuzice, fara tata, sa primesc drept cadou o masina? Ar fi cea mai fericita zi din viata mea. Doamne ajuta! Va sta in putere sa-mi impliniti aceasta fericire. Cu multumiri. STANCULESCU ALEXANDRU Slatina, Olt