Batausul care a ucis din placere si-a facut „geamantan” cadavrul victimei

In septembrie 2002, pe malul raului Colentina s-a gasit cadavrul intrat in putrefactie al unui boschetar. Fusese omorat in bataie in alta parte, iar ucigasul isi facuse din cureaua lui o toarta si il carase ca pe un geamantan pana in locul in care fusese descoperit. Am inceput cercetarile specifice muncii noastre si ne-am apucat sa conturam profilul celui ucis. Aveam de-a face cu un om al strazii care traia in tufisurile de langa rau impreuna cu o femeie. La un moment dat, am stabilit ca, pe langa tufele in care salasluia cuplul, se mai pripasise un aurolac. Am crezut, drept urmare, ca avem de-a face cu o crima pasionala si am chemat boschetarii la audieri. Greul de-abia acum incepea…Oamenilor, in general, le este scarba de oamenii strazii si nu gasesc in asta o chestiune condamnabila, pentru ca, pana la urma, este un aspect care poate fi inteles. Si asta, pentru ca boschetarii miros oribil, au paduchi si poate ca unii au si raie. Cu siguranta, daca avem de ales, nu ne apropiem niciodata de un astfel de om. Ei bine, eu si colegii mei nu aveam de ales. Am ridicat in jur de douazeci si i-am adus la sediu, in interes de serviciu. I-am bagat in birourile noastre pentru audieri. Miroseau absolut oribil si erau plini de paduchi. Le spuneau „masinute”. Ganditi-va ca la vremea aceea purtam parul mai lung decat acum si ma obseda, de fiecare data cand ii vedeam ca se scarpina in cap, ca „masinutele” ar putea sa sara oricand, pe nesimtite, direct la mine in chica. I-am audiat degeaba. Nu erau ei si nici nu stiau mare lucru. In urma lor ramasese insa o duhoare teribila, care a persistat vreo doua-trei zile. „Bine ca nu am facut hepatita”, mi-am zis in gand, mai ales ca cercetarile trebuiau luate de la capat. Atunci ne-am orientat catre un alt grup, format din tinerii care pazeau pepenii. Principalul suspect a fost inca de la inceput un anume Catalin Dumitru, zis Hardau, in varsta de 19 ani. Era un tip foarte violent, care batea boschetarii din placere. In afara incaierarilor, acest „Hardau” mai avea o pasiune.