Calendar ortodox 2 ianuarie 2026. Pomenirea Sfântului Proroc Avacum, rugăciunea zilei și pilda care ne învață să veghem asupra sufletului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În fiecare zi, CANCAN.ro îți aduce cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, pilda cu tâlc care îți așază gândurile și rugăciunea zilei care te însoțește în drumul tău. Un ritual scurt, dar profund, menit să aducă pace, înțelepciune și binecuvântare în viața ta, zi de zi.

În această zi a lunii, Biserica face pomenirea Sfântului Prooroc Avacum, unul dintre marii prooroci ai Vechiului Testament. Avacum era fiul lui Safat și provenea din seminția patriarhului Simeon. A trăit cu aproximativ șase sute de ani înainte de Nașterea lui Hristos, într-o perioadă de mare frământare pentru poporul lui Israel.

Calendar ortodox 2 ianuarie 2026

Sfântul Prooroc Avacum a fost martor, prin vedenie, al căderii Ierusalimului și al distrugerii Templului, lucru care i-a pricinuit o mare durere sufletească. Atunci când Nabucodonosor a cucerit Ierusalimul, Avacum a fugit și a trăit o vreme ca străin în propria sa țară. După ce babilonienii s-au întors în patria lor, luând cu ei robi dintre israeliți, proorocul s-a întors și el în ținutul său.

Avacum a primit de la Dumnezeu descoperirea că poporul ales avea să se întoarcă, după un timp, din robia Babilonului. El a murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor și a fost îngropat în țarina sa.

Proorocul a vestit și unele semne legate de Templu. A spus că iudeii vor vedea lumina în Templu și astfel slava lui Dumnezeu. Tot el a prorocit dărâmarea Templului, spunând că acesta va fi distrus de un popor din Apus, că Sfânta Sfintelor va fi profanată și că acoperișurile Templului vor fi luate și duse de înger în pustia Sinaiului, acolo unde fusese ridicat odinioară Cortul Mărturiei. Acestea urmau să fie descoperite din nou la vremea rânduită de Dumnezeu, ca semn al lucrării Sale mântuitoare.

Pomenirea cuvioșilor părinți Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil

Tot în această zi sunt pomeniți și cuvioșii părinți Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil, pustnici din Egipt, originari din cetatea Oxirih, aflată în apropierea Nilului. Proveneau din familii creștine și, îndeletnicindu-se mult cu citirea Scripturilor, au fost cuprinși de dorința unei vieți curate și dedicate lui Dumnezeu.

Părăsind lumea, s-au retras în adâncul pustiului, unde au întâlnit un bătrân îmbunătățit în viața duhovnicească. Au rămas lângă acesta un an, iar după moartea lui au continuat nevoința timp de șaizeci de ani. Viețuiau în post aspru, hrănindu-se doar cu roade ale pământului și bând apă de două ori pe săptămână. Locuiau separat, prin munți și peșteri, dar se întâlneau sâmbăta și duminica pentru rugăciune și pentru săvârșirea Sfintei Euharistii, fiind împărtășiți, potrivit tradiției, de un înger al Domnului.

Viața lor a fost consemnată de marele pustnic Pafnutie, care i-a întâlnit și a mărturisit despre sfințenia lor.

Pomenirea Sfintei Mucenițe Miropa

În aceeași zi este pomenită și Sfânta Muceniță Miropa, născută în Efes. Rămasă orfană de tată, a fost crescută cu evlavie de mama sa. După botez, obișnuia să meargă la mormântul Sfintei Ermiona, fiica Sfântului Apostol Filip, de unde primea mir cu care îi ajuta pe cei bolnavi. De aici i-a venit și numele de Miropa.

În timpul prigoanei împotriva creștinilor, declanșată de împăratul Deciu, mama și fiica s-au retras pe insula Hios. Acolo, un dregător roman a poruncit uciderea unui soldat creștin, iar trupul acestuia a fost lăsat neîngropat și păzit de ostași.

Mișcată de râvnă dumnezeiască, Sfânta Miropa a mers noaptea, a luat trupul mucenicului, l-a uns cu mir și l-a îngropat cu cinste. Când dregătorul a aflat, a poruncit ca soldații care păzeau trupul să fie pedepsiți, urmând să fie omorâți dacă nu îl vor găsi.

Văzând suferința acestora și mustrată de conștiință, Miropa s-a predat singură, mărturisindu-și fapta. A fost chinuită și întemnițată, iar acolo și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul ei a fost îngropat de creștini cu mare cinste.

Alți sfinți pomeniți în această zi

Tot astăzi sunt pomeniți: Sfântul Ierarh Solomon, arhiepiscopul Efesului, care s-a săvârșit în pace; Sfântul Mucenic Aviv cel Nou, care a primit moarte mucenicească prin foc; Cuviosul Chiril Fileotul, pustnic din secolul al XI-lea; Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul, mare duhovnic al vremurilor noastre, trecut la Domnul în anul 1991.

Rugăciune către Sfântul Proroc Avacum

Doamne, Dumnezeul meu, Ție Îți cânt și Ție Îți mulțumesc, Cel ce ai scos poporul Tău din robie și ai arătat puterea Ta asupra celor mândri și fărădelege. Tu ești Dumnezeul izbăvirii și al dreptății, Cel ce nu părăsești pe cei ce Te cheamă cu credință.

Sfinte Prorocule Avacum, ales al lui Dumnezeu și grăitor al adevărului, roagă-te pentru mine și pentru toți cei care te cinstesc cu evlavie. Luminează-mi mintea, întărește-mi inima și învață-mă să văd voia lui Dumnezeu în toate încercările vieții.

Doamne, precum ai descoperit prorocului Tău tainele vremurilor și l-ai făcut vestitor al dreptății Tale, așa luminează și sufletul meu, ca să nu rătăcesc în întunericul neînțelegerii și al îndoielii. Îndepărtează de la mine toată nelegiuirea, toată frica și toată tulburarea.

Sfinte Prorocule Avacum, mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru izbăvirea mea din primejdii, din necazuri și din ispitele care mă înconjoară. Ajută-mă să stau tare în credință, să urăsc răul și să iubesc binele, precum ai făcut tu în viața ta.

Pilda albinelor și a fumului

Când apicultorul se apropie de stup, nu vine cu zgomot și nici cu grabă. Nu lovește, nu gonește, nu sfărâmă. Aprinde doar un fum subțire, abia văzut, care urcă încet și amețește albinele.
Iar ele, tulburate, își pierd veghea, uită de mierea adunată cu trudă și lasă comoara fără apărare. Așa lucrează și vrăjmașul cu sufletul omului. Nu vine cu strigăt, nici cu forță. Vine cu fum. Cu gânduri ușoare, cu plăceri mărunte, cu ispite dulci, cu promisiuni fără greutate. Încet, încețoșează mintea. Încet, slăbește voința. Încet, adoarme trezvia. Și când sufletul nu mai vede limpede, când nu mai simte pericolul, atunci i se fură mierea: pacea, credința, curăția, nădejdea. I se fură ceea ce a strâns cu trudă în anii de luptă și rugăciune. De aceea, omul trebuie să vegheze. Să nu lase fumul să-i intre în inimă. Să-și păstreze mintea limpede și sufletul treaz. Căci nu zgomotul pierderii e cel mai periculos, ci liniștea în care nu mai simți când ți se fură comoara.

Citește și: Praznic de mare hram la mânăstirea Simonopetra pe Muntele Athos