Cand tatarul „nostru” e mai bun decat tiganca „lor”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Bogdan Tiberiu Iacob Interesant felul in care se judeca faptele in Romania, chiar la nivelul intelectualilor subtiri sau, mai ales, la nivelul lor. Daca il intrebi, proaspat sculat din somn, oricare dintre ei iti poate recita ca „democratia inseamna sa te lupti pentru dreptul adversarului tau de a-si spune parerea, chiar cand nu esti de acord cu el”. Cand e vorba sa si aplice aceasta regula, se face liniste. Scandalul „Andreea Pana” e cea mai buna dovada in acest sens.

Tacerea societatii civile

Dupa ce presedintele Basescu a spus despre o jurnalista ca e o „tiganca imputita” si a talharit-o de telefon, au existat reactii indignate de la o anumita parte a presei (pentru ca alte ziare au prezentat pe larg doar pseudo-scuzele presedintelui), de la CRP, Romani Crisis, vreo doua ONG-uri si cam atat. Distinsii intelectuali ai societatii civile au tacut malc, in majoritatea zdrobitoare, cu prea putine exceptii, altii, precum Alexandru Lazescu, au sarit realmente sa il apere pe presedinte pe motiv ca ziarista a fost prea enervanta. Alina Mungiu a incercat o aruncare in derizoriu, iar forumurile s-au umplut de comentarii rasiste, in care Basescu era laudat si ridicat in slavi. Cat despre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, acesta a asteptat sa fie sesizat de un ONG ca sa reactioneze. Ciudat, dar cu totul altfel au stat lucrurile acum doi ani, cand Adrian Severin a lansat ipoteza ca Basescu ar avea radacini tataresti.

Cu pieptul gol, in apararea „tatarului”

La vremea respectiva, societatea civila si presa portocalie au luat foc, efectiv. S-au scris zeci de articole indignate, editoriale, analize, pamflete, inclusiv in reviste „grele” precum „22” ori „Dilema”, s-a rasucit problema pe toate partile, Severin a fost pus la zid si executat cu toate mijloacele din dotare. Cat despre CNCD, acesta s-a autosesizat, prompt, fara a astepta imbold de la altii. „PSD s-a facut chiar de ras cand ideologul sau sef, Adrian Severin, s-a afisat in presa cu remarce de un rasism cutremurator, taxandu-l pe Traian Basescu drept tatar care profita de suferintele poporului roman. Nici nu stii ce sa subliniezi mai intai: lipsa de cultura istorica, de cultura democratica sau de inteligenta. Mizeria intelectuala a PSD pare sa fi atins apogeul”, scria Rodica Culcer, arzand de indignare. Iar Andrei Cornea ii tinea isonul, opinand ca „Faptul ca unii dintre aparatorii libertatii impotriva „hanului-tatar” Basescu, prin gura purtatorului de cuvant PSD, Cristian Diaconescu, au gasit ca articolul lui Adrian Severin reprezinta „un punct de vedere normal pentru un comentator”, ne rememoreaza un lucru bine stiut: PSD continua sa ramana, in mare parte, un partid nereformat, neocomunist, asa cum a fost de cincisprezece ani incoace”. Cat despre Traian Ungureanu, acesta era in plin delir scriitoricesc: „Articolul lui Severin contine un mesaj tragic. Cu el coboram in subsolul uitat al ideilor care dau gandirea ultima a generatiei comuniste. Puterea acestui grup in Romania nu s-a incheiat. Ea e, in mare parte, puterea unui resentiment”. Toti acestia au amutit, acum, brusc. Dar, probabil ca asa se intampla atunci cand tatarul „nostru” e mai bun decat tiganca „lor”.