Pentru Brad Caleb Kane, co-showrunnerul serialului HBO Welcome to Derry, horrorul nu este un gen de consum rapid, ci o experiență colectivă, viscerală, aproape ritualică. Crescut în anii ’80, într-o perioadă în care filmele slasher umpleau sălile de cinema săptămână de săptămână, Kane spune că reacțiile publicului — țipetele, șocul, râsetele nervoase — i-au rămas întipărite mai puternic decât orice lecție de scenaristică. Aceste amintiri din copilărie, în special impactul filmului Friday the 13th Part III, au devenit fundația creativă pe care a construit prequelul It: Welcome to Derry, un serial care mizează pe emoție, risc și lipsa totală a siguranței pentru personaje.
Brad Caleb Kane își amintește perfect atmosfera sălilor de cinema din anii ’80, unde fiecare weekend aducea un nou film slasher. Pentru el, momentul definitoriu a fost vizionarea în 3D a filmului Friday the 13th Part III, într-o sală de peste 1.000 de locuri. Scena devenită legendară, în care Jason Voorhees strivește capul unei victime iar un glob ocular „zboară” spre public, a declanșat o reacție explozivă. Oamenii țipau, se ridicau în picioare, iar frica devenea un fenomen colectiv. Atunci, spune Kane, a realizat că își dorește să creeze povești care să provoace exact acest tip de reacție — intensă, imediată și imposibil de ignorat.
Acea lecție din copilărie a stat la baza modului în care a fost gândit Welcome to Derry. Serialul nu urmărește doar să sperie, ci să creeze o legătură emoțională profundă cu personajele, înainte de a le supune unor lovituri dure. Una dintre cele mai riscante decizii creative a fost uciderea majorității personajelor încă din debutul serialului, pentru a transmite un mesaj clar: nimeni nu este protejat. Kane explică faptul că această alegere a fost esențială pentru a construi tensiunea și pentru a păstra publicul într-o stare constantă de neliniște, similară cu cea resimțită în filmele slasher clasice.
În paralel cu Welcome to Derry, Brad Caleb Kane lucrează la un nou prequel Friday the 13th, concentrat pe povestea Pamelei Voorhees, mama lui Jason. Deși proiectul va avea o abordare mai psihologică, influențele copilăriei rămân evidente. Kane spune că obiectivul său este același ca acum patru decenii: să creeze momente care șochează, emoționează și rămân în memoria publicului mult timp după vizionare. Indiferent dacă vorbim despre Pennywise sau Jason, frica, în viziunea lui, trebuie să fie trăită, nu doar privită.