De ce se micșorează Luna. Fenomenul a surprins experții

Un fenomen geologic surprinzător continuă să atragă atenția comunității științifice: Luna trece printr-un proces lent de contracție, potrivit celor mai recente analize realizate de specialiști în geologie planetară.

Deși nu este un subiect nou, noile date oferă o imagine mult mai detaliată asupra modului în care satelitul natural al Pământului evoluează din punct de vedere structural.

De ce se micșorează Luna

Primele indicii privind activitatea seismică de pe Lună au apărut încă din perioada misiunilor Apollo, când instrumentele lăsate la suprafață au înregistrat cutremure lunare. În ultimii ani, cercetările au arătat că Luna își reduce circumferința cu aproximativ 50 de metri la fiecare 200 de milioane de ani, un ritm lent, dar semnificativ la scara timpului geologic.

Procesul de micșorare este asociat cu răcirea treptată a interiorului Lunii. În trecut, aceasta era mult mai activă din punct de vedere geologic, însă, pe măsură ce miezul s-a răcit, materialul intern s-a contractat. Această contracție a generat tensiuni în scoarță, ducând la apariția unor fisuri și deformări vizibile la suprafață.

Cercetătorii au identificat de-a lungul timpului escarpamente lobate în zonele înalte ale Lunii, formațiuni asociate cu aceste procese tectonice. Recent, însă, au fost descoperite noi structuri în regiunile întunecate bazaltice, cunoscute sub numele de „mări” lunare, precum Marea Liniștii.

Aceste creste mici, denumite SMR, au fost catalogate în detaliu, iar numărul lor total a ajuns la 2.634, după identificarea a încă 1.114 formațiuni.

Analizele arată că atât SMR-urile, cât și escarpamentele lobate au vârste relativ apropiate, de aproximativ 124 de milioane de ani, respectiv 105 milioane de ani. În plus, cele două tipuri de structuri sunt adesea conectate în zonele de tranziție dintre regiunile înalte și câmpiile bazaltice, sugerând că același proces de contracție este responsabil pentru formarea lor.

„Detectarea acestor creste mici și tinere și descoperirea cauzei lor completează imaginea globală a unei Luni dinamice, aflate în contracție,” a declarat Tom Watters, cercetător la Center for Earth and Planetary Studies.

Fenomenul a surprins experții

Autorul principal al studiului, Cole Nypaver, a adăugat:

„Încă din epoca Apollo știm cât de răspândite sunt escarpamentele lobate în zonele înalte lunare. Dar aceasta e prima dată când cercetătorii documentează răspândirea pe scară largă a unor structuri similare în ‘mările’ lunare.”

Nypaver a subliniat și importanța acestor descoperiri pentru viitoarele misiuni:

„Această cercetare ne ajută să obținem o perspectivă globală completă asupra tectonicii lunare recente, ceea ce va duce la o mai bună înțelegere a interiorului Lunii, a istoriei sale termice și seismice și a potențialului producerii viitoarelor cutremure lunare.”

Programul Artemis, care își propune să readucă astronauți pe suprafața Lunii până la finalul deceniului, ar putea oferi date suplimentare esențiale. Misiunea Artemis II va transporta echipaj uman în jurul Lunii, explorând regiuni neobservate până acum de oameni.

„Traversăm o perioadă extrem de interesantă pentru știința și explorarea lunară,” a afirmat Nypaver.

„Programele viitoare de explorare, precum Artemis, vor furniza o cantitate enormă de informații noi despre Luna noastră. O mai bună înțelegere a tectonicii și activității seismice lunare va contribui direct la siguranța și succesul științific al acestor misiuni și al celor viitoare.”

CITEŞTE ŞI: Ce a găsit un imigrant într-o casă pe care a plătit 3.550 de euro în Germania: „A fost unul dintre cele mai fericite momente..”

Românul care a furat 1.000 de euro pe zi din restaurantul în care lucra. La ce sumă a ajuns