„De o luna, mergem pe jos, indiferent de vreme”

Dumnezeu i-a dat ingerului meu o sansa la viata normala si suntem datori sa profitam de ea. Am un baiat superb de 4 ani si 4 luni, Codrut, care s-a nascut cu multiple malformatii (inima, gura si nas) cea de la inima fiind grava de tot. Defect septal ventricular si atrial. Viata n-a fost darnica cu el, dar a luptat cu fiecare respiratie, cu fiecare muschi, sa nu plece dintre noi, pana cand, pe 7.12.2004 a fost operat si-a supravietuit in ciuda celor 2% sanse de reusita date de doctori. Uite asa, lunile au trecut, incet-incet, am corectat si celelalte malformatii prin operatii, dar cele 5 anestezii si-au spus cuvantul, Codrut ramanad retard in dezvoltare psiho-motorie, avand nevoie de terapie de recuperare ani buni, de acum inainte. Ar fi foarte multe de spus despre anii de cosmar traiti in spitale, despre fiecare batalie pe care a purtat-o piticul meu cu moartea, nenumaratele infectii, pneumonii, anemii, peste care a trecut, dar a castigat, iar noua, parintii lui, ne-a castigat increderea ca intr-o zi va merge, va spune „mama”, „tata”, va fi un copil normal pentru varsta lui. Au mai trecut 2 ani, timp in care datorita terapiei de recuperare, am invatat alaturi de Codrut primii pasi, prima cazatura. La recomandarea medicului neuropsihiatru l-am inscris la o gradinita normala, pentru a auzi cuvinte spuse de copii, sa inceapa si el sa vorbeasca. Pentru a putea merge atat timp la recuperare, am facut un imprumut la banca si-am luat o masina second-hand, dar ca orice lucru la mana a II-a, ne-a lasat, acum sta in fata curtii, noi nemaiavand bani sa o reparam. De o luna, mergem pe jos, indiferent de vreme, ca e soare, ploua sau e ger, iar Codrut din cauza asta e tot timpul racit. In concluzie, avem nevoie de o masina pentru a-mi duce copilul la recuperare (gimnastica, terapie ocupationala si logopedie) fara a exista riscul unor imbolnaviri cauzate de orele de mers pe jos. Va multumesc ca ne-ati citit. STAN LOREDANA Bucuresti