Dialog intim! Misoginul

Am cateva mesaje de la femei care nu inteleg comportamentul barbatilor care au tot timpul ceva de comentat la adresa noastra. Pentru ei, femeia este un subiect de discutie foarte interesant. Ea este o enigma si, ce nu poti intelege mai bine tratezi ca insignifiant. Se fac ca nu inteleg importanta ei intr-o relatie si considera ca este oricum supraevaluata. Cred ca acest lucru are legatura cu relatia mama-fiu, daca a existat sau nu comunicare. Probabil si cu relatia dintre parinti, mama-tata, alias femeie-barbat, privita prin ochiul copilului. Intotdeauna am spus ca totul porneste de la ceea ce vede si aude copilul in casa. Intrucat la noi e tipic ca intr-o familie sa cante cocosul si gaina sa gospodareasca, din start copilul mascul atribuie un rol dominant tatalui si isi discrediteaza mama, desi, in secret, o iubeste. La pubertate, copilul mascul isi doreste sa descopere misterele sexului opus. Aici intervine putin instinctul animalic al masculului si cel de cochetarie tipic feminin. Este un joc destul de subtil sau grosier, in functie de cat de evoluati si inteligenti sunt indivizii. Cert e ca, in astfel de jocuri, ideal este sa fie o situatie in care castiga ambele tabere, dar, de cele mai multe ori, unul dintre indivizi este perdant. Eu consider ca misoginii sunt cei care au suferit intens la acest capitol si ei aleg sa scuipe acolo unde nu au stiut cum sa cucereasca. Daca intri in anumite puburi din oras, dai cu nasul de astfel de indivizi. Se disting prin fetele cu gura pana la urechi, ocheadele pe care le arunca femeilor ce intra in local, susotelile si inghiontelile pe care si le trag si apoi prin rasul sacadat care se prelinge in urma celei care devine subit subiect de discutie. Automat, misoginii ii cauta defectele. Desi ei nu stau bine la capitolul calitati fizice, considera ca barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul, pe cand femeia trebuie sa fie perfecta. Astfel, sarmana femeie ajunge sa fie ridiculizata, trecuta prin filtrul tuturor desenelor animate, cu Minnie Mouse, Olive si Morticia, este comparata cu Pamela Anderson si alte personaje-bomba din revistele pe care acesti barbati, la pubertate, le foloseau ca fond sexual educativ. Daca faceti un experiment si va apropiati de genul acesta de grupulete vesele, veti vedea cum automat acestia se coalizeaza impotriva femeii, incep sa faca glume fara perdea, desi, individual, fiecare incearca sa o cucereasca pe aceasta prin diferite semnale ale corpului. Ideea este ca trebuie sa intri in jocul lor, sa nu ii jignesti, intrucat ai pune degetul pe o rana deschisa. Nu trebuie sa arati ca esti mult mai inteligenta decat ei, ci din contra, caci asta i-ar face sa isi activeze scutul defensiv si sa devina foarte flegmatici, incepand sa iti insiruie toate olimpiadele la care au participat la scoala. Nici cu cochetaria nu ajungi departe, intrucat ei te-ar considera superficiala, usor de cucerit, deci pici exact in tipologia lor misogina de femeie artificiala, pusa pe capatuit. S-ar putea ca o usoara autoironie sa fie apreciata de catre ei, poate si putintica sensibilitate si vulnerabilitate la anumite capitole care tin de relatia cu barbatii, ceva cu care ei pot relationa, si , „le coup de gras”, in final sa nu le oferiti numarul de telefon, ci doar sa le admirati umorul, sa ii flatati cu admiratia voastra pentru camaraderia lor si sa ii intrebati daca tot aici ii veti gasi cand veti mai dori sa aveti parte de o distractie pe cinste.