Viața lui Petre Cozma a fost marcată de încercări dramatice, iar destinul i-a pus din nou la încercare puterea de a rezista. După ani în care și-a dus pașii sprijinit de cârje, chinuit de dureri persistente și de un diabet care i-a afectat grav sănătatea, bărbatul de 69 de ani a fost nevoit să treacă printr-o intervenție radicală.
Moartea sportivului, care avea doar 26 de ani, a șocat lumea sportului și a zguduit întreaga țară. În ciuda verdictelor date de instanțele maghiare și a pedepselor reduse pentru majoritatea celor implicați, familia Cozma a rămas cu o rană imposibil de închis. Procesele, amânările și despăgubirile promise, dar niciodată încasate, au adăugat un strat suplimentar de frustrare și neputință. Cei condamnați au primit pedepse diferite, însă o parte dintre ei au fost eliberați mai repede decât ar fi părut firesc, un fapt care a stârnit controverse și a lăsat impresia că dreptatea a fost doar parțial împlinită.
Medicii de la Spitalul Militar din București au decis, pe 6 august, amputarea piciorului stâng, o măsură inevitabilă pentru a-i salva viața și a preveni complicații mult mai grave. Operația a fost una dificilă, dar încheiată cu succes. După câteva zile de spitalizare, tatăl fostului handbalist Marian Cozma s-a întors acasă, acolo unde a început o nouă etapă a existenței sale: perioada de adaptare la o viață diferită, mult mai limitată fizic, dar deloc lipsită de speranță. Recuperarea înseamnă exerciții zilnice, mișcări de prevenire a escarelor și o voință continuă de a nu se lăsa învins de greutăți.
În ultimii ani, problemele medicale au fost o povară constantă. Durerile la șold și dificultatea de a se deplasa chiar și pe distanțe scurte au transformat activitățile banale în adevărate obstacole. Totuși, Petre Cozma a rămas un om puternic, în ciuda tragediei uriașe care i-a marcat familia în urmă cu mai bine de un deceniu, atunci când fiul său, Marian, unul dintre cei mai talentați handbaliști români ai generației sale, a fost ucis brutal într-un club din Veszprem, Ungaria.
,,Pe 6 august, a fost operația, la Spitalul Militar. Mi-au tăiat piciorul stâng, de sus. Am stat 4 zile, acum sunt acasă. E prima oară când o să mă dau jos din pat. Mă uit la filme și fac gimnastică de recuperare, mă mișc de pe o parte pe alta, să nu fac escare.
Până la urmă, vorba aia… decât să stai cu dracu în tine, mai bine te duci la biserică! (…) Sunt copii tineri, angajații MAPN. Băieții de la galerie au sărit primii să mă ajute, le mulțumesc, sunt un simbol acolo, dar, n-am avut nevoie! „, a spus Petre Cozma pentru libertatea.ro.
În tot acest timp, tatăl lui Marian a purtat povara unei suferințe pe care nu o poate alina nici timpul, nici sistemul judiciar. Pierderea fiului său a rămas o rană deschisă, iar fiecare clipă de viață a fost purtată cu gândul la ce ar fi putut să devină tânărul handbalist, dacă destinul nu ar fi fost frânt într-o noapte sângeroasă.
Astăzi, în ciuda amputării, Petre Cozma nu se lasă învins. Își păstrează luciditatea și încearcă să-și regăsească echilibrul, chiar dacă realitatea medicală este extrem de dură. Recuperarea va fi lungă, adaptarea dificilă, dar experiențele dramatice prin care a trecut l-au învățat că viața continuă, oricât de nedreaptă ar părea.
(VEZI AICI: PETRE COZMA, ÎNGENUNCHIAT DE DURERE LA MORMÂNTUL FIULUI)