După ce unchiul Alexandrei a publicat stenograma convorbirii dintre ea și operatorii de la 112, Lucian Mîndruță a răbufnit

Am sunat. Au raspuns imediat.

– Ce probleme aveti?

– Respir greu, ma sufoc, ma doare pieptul…

– Unde sunteti?

– Intre satele Cutare si Cutare (nu stiam exact, imi aduceam aminte ultimul si destinatia). Pe drum, in padure. Nu e nimeni pe aici.

– Am inteles. Ramanem in telefon pana vine echipajul.

– Nu e nevoie, pot sa astept!

– Nu, ramanem cu dvs in telefon. Va intindeti pe jos, va relaxati.

– Bine, zic eu, ma intind.

Dupa care operatorul m-a tinut de vorba cam 4 minute. Cand am auzit prima sirena.

Repet: eram in creierii muntilor. In 4 minute a venit prima masina. In 8 a doua. In 12 minute a venit elicopterul cu medicul (cele doua ambulante aveau doar asistenti).

Bun. Am lasat bicicleta la una dintre ambulante, celalalta m-a dus la un spital pentru analize.

A doua zi m-am intors dupa bicicleta si am intrat in vorba cu doamna care ajunsese prima la mine.

Asa am aflat ca nu era de meserie medic si nici macar asistent. Era voluntar SMURD (ma rog, Pompiers-Sapeurs se numeste la ei). Avea in grija o masina de interventie a satului, cu care se deplasa impreuna cu alt voluntar. Stia sa ingrijeasca raniti, dar si sa stinga incendii de padure. Avea un curs de prim ajutor. Si nu primea bani pentru asta.

Era pur si simplu un om caruia ii pasa de altii si care accepta sa aiba la ea tot timpul un telefon pe care putea fi sunata oricand sa se duca sa dea o mana de ajutor.

Acum spuneti-mi cati oameni de genul asta va imaginati ca exista in Caracal?

In Olt?

In Olt, Dolj, Vaslui, Constanta, etc.?

Sa presupunem ca avem bani de masina aia din sat.

Cati oameni ar face ceva atat de important pentru semenii lor, gratis, din inima?

La noi, iata, nu fac nici aia platiti!

De aceea va rog sa ma scutiti pe viitor de mandria de a fi…

Rusinea e un cuvant mai bun”, a scris Lucian Mîndruță pe contul său de Facebook.