Grijile il afecteaza si pe mezinul familiei! De ce este stresat copilul tau?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Lipsa afectiunii si nesiguranta Stresul este o notiune cu care te-ai obisnuit deja. Nu si cand vine vorba de prichindelul tau de numai cativa anisori. „Ce griji are el? Este doar un copil care abia face primii pasi in viata, nu are niciun fel de responsabilitati. Ce probleme sa aiba care sa justifice o stare de stres la varsta lui?” Ei bine, de multe ori chiar tu, prin actiunile proprii, il impingi, fara sa-ti dai seama, sa-si faca anumite griji si sa dezvolte o serie de temeri. „Sunt foarte multe motive pentru care copilul poate fi stresat. Orice lucru care ii ataca semnificativ nevoile lui esentiale poate deveni o sursa de stres. Siguranta, nevoia de afectiune a familiei si a celor din jur, presiunea asupra regulilor si convingerilor preluate de la modelele pe care le are de la adulti”, spune psihoterapeutul Lena Rusti. Separarea de parinti si testele de la gradinita Copilul percepe stresul inca de la trei – patru ani, iar sursele temerilor sale sunt numeroase. De la zgomotul din trafic, separarea de tine atunci cand il duci la gradinita si-l lasi singur, testele la care il supune educatorul, corectiile ce i le aplici uneori ridicand tonul la el sau pedepsindu-l, pretentiile tale de a fi in topul celor mai buni scolari, exigenta dascalului sau a bonei care te inlocuieste in multele ore pe care nu le poti petrece alaturi de el, pana la certurile voastre in prezenta lui. „Atunci cand copilul simte conflicte in familie poate dezvolta anxietatea ca parintii se vor separa si el nu ar mai fi in siguranta, teama ca ar putea fi parasit, neglijat, teama ca nu este la inaltimea asteptarilor adultilor, ca nu este iubit si infinit de multe altele. Copilul isi poate modela fricile in functie de adultii reprezentativi din viata lui, de experientele pe care le are si modul in care le interpreteaza”, adauga psihoterapeutul. Semne care-i tradeaza starile de nervi In stadiu incipient: suptul degetului la copilul mic; urinari frecvente in timpul noptii; agitatie din ce in ce mai accentuata. In stadiu tardiv: lipsa sau cresterea poftei de mancare; tulburari de somn si de limbaj; plans; furie; irascibilitate; opozitie; cosmaruri, incapacitatea de concentrare si agresivitate la copilul de varsta scolara. Ce-l sperie in mod frecvent intunericul, daca il asociezi cu venirea bau-baului atunci cand nu vrea sa doarma; apa, daca nu ii stimulezi de mic, prin jocuri, placerea de a se balaci in spatii mari; anumite animale sau insecte despre care voi ca parinti, bunicii, bona sau alti adulti din preajma lui ii spuneti lucruri inspaimantatoare. De exemplu, daca ii spui ca o albina ii poate provoca o mare durere, dupa ce se va intampla acest lucru va fi mereu temator; evenimente traumatizante care-i provoaca durere, cum ar fi injectia facuta de asistenta, operatii, tratamente greu de suportat etc. sau teroare precum amenintarile cu bataia s.a.m.d. Isi pierde controlul si se inchide in el Copilul nu stie sa isi comunice emotiile in mod direct, asa cum inveti tu ca adult. Dar poti observa stresul in comportamentul lui. Acesta devine mai retras, inchis in el sau agresiv nejustificat, intr-un mod care ii este atipic, usor iritabil, plangacios sau retinut. Poate manifesta simptome psihosomatice de pierdere a controlului, mai ales dureri de burta, spasme sau chiar episoade de vomitat.”