În 2009, România asista la un paradox dureros: în timp ce simbolul industriei grele autohtone dispăruse, investitorii chinezi deschideau o nouă fabrică de tractoare chiar în inima Brașovului. La Râșnov, Hoyo Agricultural Machinery Equipment anunța un proiect ambițios, menit să transforme locul de „naștere și deces” al tractorului românesc într-o rampă de lansare pentru utilaje chinezești destinate Europei.
În 2009, chinezii de la Hoyo Agricultural Machinery Equipment inaugurau fabrica de tractoare de la Râșnov, la câțiva kilometri de Brașov, orașul care rămăsese fără uzina ce îi definise decenii la rând identitatea industrială. Investiția, evaluată la aproximativ 50 de milioane de dolari, era gândită pe termen lung: o capacitate anuală de producție de 20.000 de tractoare, atinsă progresiv până în 2012.
La început, fabrica funcționa cu doar zece angajați, printre care se aflau și foști muncitori de la Tractorul Brașov, uzină închisă definitiv în 2007. Planurile prevedeau însă o creștere rapidă a personalului, până la aproximativ 500 de salariați, pe măsură ce producția urma să se extindă. Reprezentanții companiei declarau atunci că vor miză pe forță de muncă locală și pe experiența celor care lucraseră zeci de ani în industria românească de tractoare.
Primele tractoare Hoyo erau asamblate în România din componente importate din China și urmau să iasă pe porțile fabricii spre finalul anului 2009. Strategia era structurată în trei etape: inițial asamblare, apoi extinderea producției și, în perspectivă de câțiva ani, construirea unei fabrici de componente, cu accent pe cutii de viteze, pentru a oferi produselor un caracter mai „local”.
Gama anunțată includea opt modele, cu puteri cuprinse între 25 și 120 de cai-putere, iar prețurile porneau de la aproximativ 6.500 de euro, taxe incluse. Compania își propunea să intre agresiv pe piața europeană, mizând pe prețuri accesibile și pe programe de sprijin pentru fermieri. În acest scop, Hoyo lansa un sistem de consultanță gratuită pentru agricultorii români interesați de finanțări, în parteneriat cu instituții financiare nebancare.
În contrast, povestea Tractorului Brașov rămânea una amară. Uzina, fondată în 1925 ca fabrică de avioane și transformată în 1946 în producător de tractoare, lansase primul model, IAR 22, imediat după război. După 1960, România ajunsese să proiecteze integral propriile utilaje, iar modelele de la Brașov ajunseseră în toată lumea.
După 1990, privatizările eșuate, negocierile ratate – inclusiv tentativa din 2004 cu producătorul italian Landini – și explozia intereselor imobiliare au dus la închiderea definitivă a uzinei în 2007. În 2009, terenul fusese deja cumpărat de dezvoltatori imobiliari, iar producția românească de tractoare rămânea doar o amintire.