La doar 21 de ani a ajuns ”mamă de împrumut” pentru copiii abandonați în Spitalul de Pediatrie din Brașov

La doar 21 de ani, o tânără din Câmpina, studentă în anul al II-lea la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, a devenit ”mamă de împrumut” pentru copiii abandonaţi în spitalul de Pediatrie din Braşov.

Marta Comnoiu studiază psihopedagogie specială şi se pregăteşte să devină terapeut pentru copiii cu autism. Timpul liber care-i rămâne după ce iese de la cursuri nu-l foloseşte pentru ea, ci îl dedică aproape în totalitate copiiilor abandonaţi în Spitalul de Pediatrie din Brașov.

Marta este singura româncă dintre voluntarii veniţi în oraşul de sub Tâmpa să ofere afecţiune şi îngrijire copiilor abandonați.

”Am fost singurul voluntar român de acolo. Asta m-a impresionat cel mai mult. N-am înţeles de ce este necesar să vină străini din SUA, din Australia chiar sau din alte ţări îndepărate să aibă grijă de copiii din România. Românii nu vor să meargă, eu asta nu îneţeleg. La spitalul din Braşov nu sunt voluntari permanenţi. Vin câte două, trei săptămâni, cât pot şi ei să lipsească de acasă”, a mărturisit Marta, potrivit adevarul.ro.

Ca și voluntar, Marta nu are voie să se implice în actul medical și nici nu are acces la identitatea micuților. Tânăra a văzut copii lăsaţi în spital de părinţi. Îi aduceau bolnavi, îi internau pentru câteva zile, dar uitau să se mai întoarcă.

”Nici nu-I lăsau de tot pentru adopţie, dar nici nu-I luau acasă. Am ajuns la concluzia că aveau nevoie de ei doar pentru acea alocaţie. Cei mai mulţi erau neîngrijiţi, aduşi plini de păduchi şi subnutriţi. Am văzut o fetiţă de câteva luni, dar care părea abia născută, atât de mică şi de slabă era.

Cu bebeluşii era mai uşor. Ei nu protestau atunci când trebuia să plec. Mai greu a fost cu un băieţel de care, recunosc, m-am ataşat foarte mult. Avea cam trei ani şi după doar câteva ore de stat cu el mi-a spus mamă. Era destul de mare să conştientizeze că este lăsat acolo în spital, căuta afecţiune şi putea să spună asta. Pur şi simplu nu mă mai lăsa să plec acasă. Mă durea sufletul şi nu puteam să plec de acolo”, spune Marta.