Mafia lemnului la pas prin codrii patriei. Cum funcționa sistemul șpăgii din păduri, cu bani virați în conturile copiilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Un dosar de corupție instrumentat în urmă cu peste un deceniu a scos atunci la iveală un mecanism bine pus la punct în sistemul silvic: șefi numiți politic, pădurari obligați să cotizeze lunar, controale „rezolvate” contra cost și mită direcționată inclusiv prin conturile bancare ale copiilor. O structură care nu funcționa izolat, ci cu sprijin administrativ și protecție politică.

Arestarea care a scos la lumină un sistem vechi

Ancheta a pornit de la arestarea șefului unei direcții silvice județene, acuzat de luare de mită. Potrivit procurorilor, acesta ar fi primit sume de bani de la mai mulți pădurari pentru a nu fi mutați din funcții și pentru a fi feriți de controale. Mita era condiția pentru „liniște” în post.

Investigația a demonstrat rapid că nu era vorba despre un caz izolat sau recent, ci despre un mecanism care funcționa de ani de zile, indiferent de cine se afla temporar la conducere. Din declarațiile martorilor și denunțătorilor reieșea că pădurarii erau obligați să plătească periodic sume consistente pentru a-și păstra locurile de muncă. În unele perioade, contribuțiile ajungeau la mii sau chiar zeci de mii de euro, lunar sau la intervale stabilite informal.

Banii erau predați fie în numerar, la domiciliile șefilor, fie prin metode mai greu de urmărit: transferuri în conturi bancare aparținând unor membri ai familiei, inclusiv copii.

Rețeaua: șefi de districte și protecție politică

Potrivit anchetatorilor, nucleul rețelei era format din șefi de districte silvice și persoane cu funcții de conducere în sistem. Aceștia colectau banii de la subordonați și îi redistribuiau mai departe, sub pretextul „susținerii politice” sau al protejării instituționale.

În schimb, pădurarii primeau garanția că nu vor fi controlați, mutați sau sancționați, iar exploatările de lemn puteau continua fără obstacole.

Unul dintre denunțători a declarat că i s-a cerut să strângă lunar zeci de mii de lei de la pădurari, bani destinați „șefilor”, pentru a evita pierderea locurilor de muncă. Sistemul funcționa pe baza fricii și a dependenței: cine nu plătea risca controale, sancțiuni sau marginalizare profesională.

Lemn exploatat ilegal și bani întorși în sistem

Paralel cu dosarul de corupție, procurorii au documentat și exploatări ilegale de masă lemnoasă. Anumiți oameni de afaceri primeau acces la cantități mari de lemn din fondul forestier, în schimbul unor plăți informale către șefi din sistem.

O parte din aceste sume ajungeau mai departe, către conducerea direcției silvice, consolidând un circuit financiar ilegal, dar eficient.

Ancheta a relevat că o parte din banii proveniți din șpăgi nu erau doar consumați, ci investiți. Sumele ar fi fost folosite pentru dezvoltări imobiliare – construcția de blocuri și apartamente – transformând mita într-un capital aparent „curat”.

Un mecanism care nu depindea de un singur om

Ceea ce reiese clar din dosar este că sistemul nu depindea de o singură persoană sau de un singur mandat. Era o structură adaptabilă, susținută din interiorul instituțiilor și conectată la zona politică, capabilă să supraviețuiască schimbărilor de conducere.

Dosarul a arătat cum fondul forestier, teoretic protejat de stat, devenise sursă de venit pentru o rețea bine organizată. Șpaga nu era o excepție, ci un mecanism de funcționare, iar pădurea era o monedă de schimb între funcții, influență și bani.

Un caz vechi de peste un deceniu, dar care explică limpede de ce „mafia lemnului” nu a fost niciodată un mit, ci o realitate administrativă.

CITEȘTE ȘI: Proiectul enorm de acum zece ani. Când România visa sânge artificial

Betty, jaguarul care n-a mai apucat să fie salvat. Povestea neagră a unei evadări, într-o grădină lăsată să se prăbușească