Betty, jaguarul care n-a mai apucat să fie salvat. Povestea neagră a unei evadări, într-o grădină lăsată să se prăbușească

În 2008, Bucureștiul a fost martorul unui episod care a zguduit opinia publică și a lăsat o rană deschisă în memoria orașului: jaguarul negru Betty a evadat din cușca sa de la Grădina Zoologică din București și a murit în condiții care au ridicat mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Un accident? O neglijență? Sau un episod dintr-o degradare voită, într-un loc râvnit de dezvoltatorii imobiliari?

Evadarea lui Betty și un lanț de erori fatale

Betty, o femelă jaguar de doar doi ani și aproximativ 53 de kilograme, a reușit să evadeze printr-o breșă de aproximativ 30 de centimetri din grilajul cuștii. Oficial, s-a spus că frigul ar fi contractat metalul, slăbind punctele de sudură. Neoficial, mulți au vorbit despre lipsa totală de verificări și despre improvizații devenite normă.

Odată scăpată, speriată și dezorientată, Betty a fugit spre zona casieriei, unde a ucis un câine. Situația risca să degenereze având în vedere că în zonă se afla și casierița care putea fi oricând atacaă. Angajații grădinii au încercat să o tranchilizeze cu o pușcă specială. S-au tras trei seringi: două au ratat ținta, a treia a lovit animalul. Jaguarul s-a urcat într-un copac și a încercat să sară dincolo de gardul grădinii, spre stradă. A urmat haosul. Îngrijitori neinstruiți, improvizații periculoase, crose puse la gâtul animalului, zbateri disperate. Nimeni nu s-a mai putut apropia. Betty a murit la scurt timp, iar explicațiile oficiale au fost eternul ridicat din umeri.

Pentru mulți vizitatori, moartea jaguarului nu a fost o surpriză. Mizeria, mirosul greu, spațiile mici și lipsa de îngrijire erau vizibile cu ochiul liber. Grădina fusese închisă temporar, fără explicații clare, iar sentimentul general era că lucrurile scăpaseră de sub control de mult timp.

Cinci hectare râvnite și o degradare suspectă

Moartea lui Betty nu a fost un caz izolat. În anii dinainte și după 2008, Grădina Zoologică din Băneasa a fost scena unor episoade greu de ignorat: elefănțica Gaya a murit după ce a fost hăituită pentru a fi mutată, o leoaică a pierit din cauza unei supradoze de tranchilizante, alte animale au fost sfâșiate de câini vagabonzi, iar un leu a evadat și s-a întors singur în cușcă, parcă înțelegând mai bine situația decât oamenii.

Toate acestea au construit o imagine periculoasă: o grădină care nu mai funcționează, un loc nesigur pentru animale și vizitatori. Exact tipul de imagine care ajută atunci când cinci hectare de teren, într-o zonă extrem de atractivă, devin interesante pentru dezvoltatorii imobiliari. Presa vremii a vorbit despre presiuni, revendicări, proiecte de vile de lux și o pasivitate suspectă a autorităților, care nu au depus documentele necesare pentru modernizare și autorizare conform normelor europene.

Astăzi, lucrurile arată vizibil mai bine. Condițiile animalelor s-au îmbunătățit, investițiile există, iar imaginea grădinii este alta. Și totuși, un sentiment neliniștitor persistă. În ultimii ani, Grădina Zoologică pare urmărită de accidente ciudate: incendii, avarii provocate de furtuni, incidente greu de explicat. Coincidențe sau ecouri târzii ale unui trecut care n-a fost niciodată pe deplin clarificat?

Povestea lui Betty rămâne un simbol dureros al unei perioade în care neglijența, interesele ascunse și lipsa de responsabilitate au costat vieți. Vieți care nu au avut nicio șansă să se apere.

 

CITEȘTE ȘI : Celebrele războaie uitate ale lui Piedone cu căruțașii din România anilor 2000

Țara arde, CD-ul se scrie: cum vâna statul pirații de jocuri în 2004 (și cum românul tot s-a descurcat)