Marea „privatizare” a spatiului public din Capitala

REALITATE. Palatul CEC, la fel ca si alte cladiri de valoare inestimabila din Capitala, ar putea fi retrocedate fostilor proprietari Indiferenta. Profitand de acoperirea data de legile in vigoare, autoritatile refuza sa rezolve problema cladirilor-monument retrocedate Bogdan Cotiga De la aparitia legii retrocedarii in anul 2001, peste 40.000 de bucuresteni si-au cerut inapoi proprietatile. In ciuda numarului imens de dosare depuse la Primaria Capitalei, in ultimii opt ani, doar un grup restrans de indivizi influenti a reusit sa isi recapete imobilele sau terenurile pierdute. Autoritatile au ignorat posibilitatea de a recompensa financiar pe fostii proprietari, chiar daca retrocedarile implicau pierderea sau degradarea unor cladiri sau parcuri ce au constituit repere ale Capitalei. Pericolul il constituie faptul ca, in viitorul apropiat, Bucurestiul ar putea ramane fara cladiri precum cea a Bancii Nationale a Romaniei, palatul CEC, Politia Capitalei, terenurile pe care se afla Ministerul Apararii si Facultatea de Medicina. Pentru toate acestea, familia Sutu a depus cereri de retrocedare, iar solutionarea lor nu poate fi amanata la nesfarsit. Nici parcul Bazilescu din sectorul 1 si o buna parte din parcul Tineretului nu sunt intr-o situatie mai favorabila, proprietarii fiind pe cale de a cere in instanta restituirea acestora. Din nefericire, primarii Capitalei nu au incercat sa rezolve aceste cazuri, ci s-au multumit sa le amane cu riscul de a pierde milioane de euro din banii publici. In consecinta, de la inceputul lui 2008, primarul Adriean Videanu a refuzat sa faca vreo retrocedare, ignorand faptul ca aceasta masura ar putea aduce Primaria Capitalei in fata instantei, in zeci de procese. Pe de alta parte nu a avut in vedere nici acordarea unor masuri reparatorii pentru ca terenuri uriase din parcul Titan sau Plumbuita sa nu fie sacrificate, in viitor, pentru interesele unor dezvoltatori imobiliari.